Viata, sursa de inspiratie cea mai buna

Pain

2010-12-11T00:59:00.001+02:00

Durerea este unul dintre cele mai interesante şi studiate fenomene, mai ales în medicină. Durerea este o manifestare a faptului ca ceva nu e în regulă că ceva nu funcţionează cum trebuie. O acţiune normală în acest moment este să cauţi declanşatorul durerii şi în final să combaţi durerea cu metodele ce le ai la îndemână. Sună simplu dar practic este foarte complicat, greu, dificil şi dacă aş cunoaşte alte sinonime le-aş trece şi pe acelea.

Am să trec la exemple concrete. Avem o durere de cap şi ştim că e de la stress luăm un antinevralgic şi gata. Avem o durere de cap şi ştim că ne doare de la răceală luăm un paracetamol şi gata. Ce facem când avem migrene şi orice pastilă am lua durerea nu trece persistă rămâne acolo să ne amintească cât de neputincioşi suntem în faţa ei. Alt exemplu: ne doare stomacul pentru ca nu am mâncat de dimineaţă, mergem şi mâncăm şi la scurt timp după ne trece durerea. Ne doare stomacul pentru că am băut o limonadă şi avem acid luăm un dicarbocalm şi ne trece. Dar ce facem atunci când avem ulcer şi indiferent ce facem durerea nu trece din nou e acolo ...să vedem cât de neputincioşi suntem. Ultimul exemplu e o zi de vară liniştită şi frumoasă e 12 noaptea şi decidem să facem o baie dar cînd ieşim e frig şi la câteva ore după încep să ne doară rinichii luăm un piafen sau nospa şi durerea trece. Ce se întâmplă însă când avem pietre la rinichi..... ni se elimină pietrele.....durerea e îngrozitoare şi din nou nu este nimic ce poate schimba acest lucru.... durerea e...şi nu mai repet.

Una dintre cele mai mari dureri este aceea pe care o simţim când pierdem pe cineva drag sau când pierdem pe cineva care ne-a creat nişte amintiri frumoase. Acea durere de suflet, acel ghiont din stomac. Acea tăiere a respiraţiei când ne gândim la ceea ce a fost frumos şi acele lacrimi care curg pe obraz pentru că ştim că ne doare, acel ghiont şi tăiere a respiraţiei care ne aduc aminte că nu mai este nimic de făcut ....pentru că suntem neputincioşi împotriva durerii. Unii ar spune că aceată durere este doar în capul nostru că noi ne-o imaginăm şi dacă suntem destul de puternici o putem învinge. Poate e aşa ....poate nu .....poate e vorba de curajul de a combate durerea.

Dar ce se întâmplă când durerea dispare? Este absenţa dureri semnul că totul e în regulă? Că totul funcţionează cum trebuie? Când durerea dispare suntem vindecaţi? Ei bine nu. Uneori lipsa durerii poate însemna că lucrurile s-au agravat şi trebuie făcut ceva. Alteori lipsa durerii înseamnă că pur şi simplu ne-am obişnuit cu ea. În cele mai fericite cazuri lipsa dureri înseamnă echilibru, bine, în regulă şi chiar vindecare.

Durerea e ceva pozitiv, ne arată că ceva nu e în regulă şi dacă nu ar fi durerea poate nici nu am ştii că există o problemă.

Aşa că fie că sunt migrenele, stomacul, rinichi sau durerea din suflet,ghionturile şi tăierea respiraţiei durerea este un semn bun pentru că este cea care te împinge să iei iniţiativă să faci ceva ca ea să dispară. În final durerea nu este decât primul pas spre vindecare.

Scenarii

2010-11-08T17:06:00.002+02:00

Viața ne învață multe lucruri iar una dintre cele mai importante lecţii este aceea că toate lucrurile vin la momentul lor. Fiecare dintre noi ne imaginăm o serie de scenarii, planuri şi scopuri pentru vieţile noastre. Unele se realizează foarte repede, altele se realizează foarte uşor şi foarte rapid în schimb cele mai importante pentru noi sunt de obicei cu totul altfel decât le-am imaginat sau apar doar atunci când nici nu mai speram la ele.

Ne trezim dimineaţa şi ne imaginăm cum va decurge ziua respectivă, ce avem de făcut şi ce trebuie să terminăm, însă de foarte multe ori ajungem seara acasă şi ne dăm seama că ziua nu a fost chiar aşa cum am crezut noi că va fi. Unii spun ca nu ar mai trebuii sa ne facem planuri, alții spun că trebuie să facem planuri tocmai pentru ca să ne putem concentra. Suntem oamenii şi atunci când ne facem planuri şi acestea nu ies, ne oprim din a face planuri, a visa pentru că ştim că oricând se mai poate întâmpla ceva să se schimbe aceste planuri. În schimb atunci când planurile ne ies aşa cum vrem noi, ne gândim că oare merităm, sau e bine ceea ce se întâmplă sau poate este pur si simplu prea mult pentru noi.

Asa ne petrecem majoritatea timpului, imaginând ceea ce ne dorim şi transformându-ne dorinţele în scopuri. Încercând să ne atingem scopurile pe baza unor planuri. Care planuri devin ulterior nişte scenarii conform cărora am vrea să ne trăim viaţa. Asa ne scriem propria poveste a cărei autori suntem, cum spunea Shakespeare. Tindem să credem că atunci când lucrurile nu ies aşa cum am vrut noi e vina actorilor din piesa fără să ne gândim că defapt: noi am ales actorii şi noi am scris scenariu. Criticii vor spune că nu suntem destul de maturii pentru o astfel de piesă, sau că am grăbit lucrurile sau că actorii nu erau pregătiţi pentru rolurile create.

În concluzie, în piesa şi în scenariile din viaţa noastră totul este o chestie de "timming" trebuie doar să găsim actorii potriviţi pentru rolurile lor, momentele potrivite pentru anumite scene. Dar cel mai important este ca să pregătim un scenariu pentru noi, personajul principal, care să ni se potriveasă. Un astfel de scenariu presupune că suntem suficient de maturi şi de echilibraţi pentru rolul pe care l-am pregătit pentru noi. Dar în acelaşi timp înseamnă să conştientizăm că ceilalţi actori din piesa noastră s-ar putea să improvizeze, sau să nu fie potriviţi pentru rolul creat pentru aceştia.

Impresii

2010-09-25T18:34:00.000+03:00

In momentele din viata in care suntem dezamagiţi de cei din jurul nostru ne întristăm si căutăm vinovaţii pentru ceea ce simţim.

Rumegând problema ne dăm seama că există doi vinovaţi: noi sau persoana care ne-a dezamăgit. Astfel de gânduri ma duc la concluzia că oare ce ne face să fim dezamăgiţi......ei bine concluzia potrivita si corectă nu o vom şti niciodată dar uneori s-ar putea totusi sa bănuim ceva.

Pornim de la întrebarea "ce aşteptări am avut" după aceea întrebăm cât de realiste erau acele aşteptări şi în final întrebăm "cât de bine cunoşteam persoana respectivă". Aşa încet şi pas cu pas răspunzând la aceste întrebări ne dăm seama unde ar fi putu apărea o greşeală şi de unde se trage dezamăgirea.

Daca am putea reuni aceste întrebări sub un singur răspuns am ajunge la concluzia că dezamăgirea este cauza sigură a unor aşteptări şi concluzii greşite despre celălalt. Aşteptările le construim pentru că tindem să etichetăm şi mai apoi să ne imaginăm nişte standarde pentru persoana respectivă pentru ca în final să tragem concluzia că am fost dezamăgiţi.

Aşadar punem etichete , construim aşteptări şi tragem concluzii pentru ca în final să fim dezamăgiţi. Pe scurt avem impresii despre oameni şi mai apoi suntem dezamăgiţi de ei pentru că nu sunt aşa cum am crezut. În asemenea cazuri nu oamenii sunt de vină pentru că ne dezamăgesc ci impresiile pe care noi le construim.

Paharul

2010-09-07T21:57:00.001+03:00

Am pe biroul meu o cană de ceai din care tocmai am băut jumătate, când am lăsat cana din mână mi-am adus aminte de "jumătatea plină a paharului şi jumătatea goală". Se spune că (nu ştiu cine când şi cu ce ocazie) pesimistul vede jumătatea goală, optimistul vede jumătatea plină şi realistul vede pur şi simplu un pahar cu ceva in el. Deci paharul devine o chestie de perspectivă.

Adică dacă vecina ta ţi-a otrăvit căţelul ai trei optiuni: să te sinucizi(partea goală a paharului), să sti că în sfârşit ai motiv să îi otrăveşti şi tu motanul (partea plină a paharului) să dai în judecată vecina (paharul cu apă). Dar dacă paharul se reduce la atât cum ramâne cu opţiunile: să te bucuri că nu te-a otrăvit pe tine, să o baţi de să-i sară capacele, să te rogi pentru sufletelul iubitului tău "Picki", să îţi cauţi un alt căţel (fie ca să treci mai repede peste suferinţă sau pur şi simplu pentru a-i arăta vecinei ca tot tu câştigi), sa te muţi de acolo, sa o terorizezi până se mută ea?

Abia când m-am gandit la acest exemplu cu vecina mi-am dat seama cât de superficială este defapt povestea cu paharul pe jumătate plin sau gol sau oricum. Superficială deoarece mai sunt şi alte opţiuni cum ar fi: Cine a golit paharul? De ce este pe jumatate gol paharul? Ce putem face ca paharul sa fie plin? Oare chiar trebuie să avem paharul plin? Ce ne dorim defapt un pahar gol sau unul plin? Ce se întâmplă dacă spargem paharul? ....şi multe alte opţiuni.

Fiecare dintre noi are un răspuns la o situaţie din viaţă. Fiecare are o anumită atitudine faţă de viaţă şi fiecare dintre noi reacţionează diferit la probleme. Ceea ce este însă cel mai important, cred eu, este că fiecare dintre noi are un scop în viaţă, scop care diferă de la persoană la persoană.
Aşa că atunci când vine vorba de paharul pe jumatate plin, sau gol sau pur si simplu paharul ceea ce contează nu este "Cum este paharul?"(gol sau plin) şi "De ce este aşa?". Ceea ce contează este: "Ce conţine paharul?" (ceva plăcut sau ceva neplăcut) şi "Ce trebuie să fac cu el ?" (să îl golesc sau să îl umplu la loc)

Lucruri triste

2009-11-07T19:01:00.003+02:00

"We born we grow and we die" aceasta este sintagma la care in majoritatea cazurilor se reduce evolutia omului. Am acceptat, noi omenirea nu eu, aceasta ideea secole intregi si o acceptam si acum si o spunem mai departe copiilor nostrii. Interesant cum in nici o teorie de dezvoltare sau evolutie si nimeni nu vorbeste de alte elemente ale vietii cum ar fi : durerea ce implica o schimbare si lupta ce se da pentru supravietuire.

Inca de cum iesim pentru prima data pe lume viata ne da o lovitura, prin medicul care ne scoate din mediul nostru, unde ne este foarte bine de altfel. Aceasta lovitura ne permite sa supravietuim fara ea nu am ramane in viata. E urat nu-i asa? Sa nu mai vorbim de cazaturile pe care le avem pana cand invatam sa mergem pe picioare, apoi pe bicicleta si apoi de stresul de la examen pentru permisul de conducere. Mai apoi micile suferinte care ne fac viata "frumoasa": jignirile altora, notele prea mici pentru eforturi prea mari, iubirile esuate, lucrurile pierdute, consecintele greselilor si imposibilitatea de a le corecta sa nu vorbim de regrete, care sunt pana la urma cele mai dureroase.

Am promis colegelor si prietenilor care-mi citesc blogul acum un an jumate ca nu vor mai gasii nimic scris de mine ce are de-a-face cu suferinta cu durerea si cu dezamagirea. Am promis ca la fiecare experienta negativa voi scrie binele din ea. Dar, adevarul e ca "life somethimes sucks" si "sucks" atat de tare incat uneori nu vezi nici unde binele si nu vezi nici unde solutia. Am decis sa scriu azi despre faptul ca e corect si drept sa plangi in momentele cand viata e nasoala si ca trebuie sa suferim uneori si sa lasam suferinta sa existe pentru ca asta ne face oameni......dar am avut o revelatie in drum spre casa anume ca in ultimele zile uitasem ceva. Am uitat sa ma bucur ca floarea mea a facut trei boboci, am uitat sa ma bucur ca mi-am platit factura si am putut vorbii cu mama la telefon, am uitat sa ma bucur ca sunt sanatoasa, am uitat sa ma bucur de ciocolata care o mancasem zilnic in ultima vreme. Am uitat sa ma bucur exact de acele lucruri mici pe care altadata le savuram din plin pentru a fi si mai fericita decat eram.

V-am promis, nu mai scriu de lucruri triste, dar viata uneori chiar "sucks"(ador termenul asta si e cel mai potrivit nu as gasi unul mai bun in romana). Dar viata nu e asa pentru ca asa trebuie sa fie si pentru ca trebuie sa suferim. Life sucks pentru ca noi nu ne uitam la ceea ce trebuie si vedem doar acele lucruri la care nu ar trebuii sa ne uitam. Pana la urma "life sucks" pentru ca noi ii permitem sa "puta"

Curaj

2009-10-23T13:37:00.004+03:00

Intr-o meserie ca cea pentru care ma pregatesc eu iti este dat sa vezi multe, sa auzi multe si mai ales sa inveti multe. Una dintre cele mai grele lectii care a trebuit sa o invat zilele acestea a fost curajul.

Am vazut cum barbati care nu au ce manca isi risca toata demnitatea si merg a matura pe jos pentru a face un ban pentru familie. Am vazut batrana care dupa 30 de ani a avut curajul sa deschida o ultima scrisoare de la sotul ei. Am vazut femeie diagnosticata cu cancer care a luptat impotriva bolii si a invins-o. Am vazut copil cu dizabilitati respins de societate care a avut curajul sa mearga la facultate.

Pentru noi toti ceilalti care nu suferim, care avem ce vrem sau daca nu avem ne multumim cu cat avem ce inseamna curajul? Am stat si m-am gandit mult la asta. Am crezut ca suntem oameni lipsiti de aceasta caracteristica. M-am gandit:curajul este viteza excesiva promovata de adolescenti controlati de hormoni, curajul este setea dupa adrenalina si curajul este sa te duci sa te urci pe un pod sa faci bungee jumping.Dar apoi mi-am dat seama ca toate astea sunt defapt placeri pentru cel care le face deci...nici asta nu insemna curaj

In viata reala intretimp trebuia sa actionez nu sa gandesc si asta m-a facut sa vad ce e curajul. Curajul este sa te trezesti dimineata si sa te pregatesti pentru o noua zi chiar daca programul tau este mereu acelasi. Curajul inseamna sa iesi din casa cu un zambet pe buze intr-o lume atat de serioasa chiar daca risti ca lumea sa te vada nebun. Curajul este sa mangai un caine vagabond chiar daca risti sa te murdaresti sau sa te muste. Curajul este sa ajuti o batranica sa-si duca plasa chiar daca risti ca ea sa creada ca vrei sa i-o furi. Curajul inseamna sa spui te iubesc celui pe care il iubesti, chiar daca risti ca el sa nu simta la fel.

Growing up

2009-10-09T14:24:00.002+03:00

There comes a moment in life when you...just have to grow up

Ma tot gandesc in ultimele luni de unde si pana unde functioneaza treaba asta cu a fi un adult, daca a fi adult e dat de cat esti de responsabil sau de greutatile de viata. Ce inseamna defapt sa fi matur si sa fi adult si oare diferenta dintre cele doua este chiar atat de mare.
Am citit acum cateva zile intr-o revista ca cel mai mic dintre frati este cel mai rasfatat copil si ca tocmai de aceea se maturizeaza mult mai tarziu. Ma intreb de ce ar fi asta asa

Oare ce te faci cand vezi pe fratii tai cum traiesc cu viata lor de adult si vezi ca nu e deloc usor ce fac ei acolo? Oare ce te faci cand vezi cat efort depun si ca evolutia lor nu este pe masura efortului depus? Oare ce te faci cand vezi cat de imatur reactioneaza uneori si te intrebi in ce masura vei iti va fi permis sa fi imatur in viata ta? Oare ce te faci cand vezi ca fac greseli care si tu le-ai face, greseli pe care si tu ai vrea sa le traiesti dar stii ca asta ar insemna sa nu inveti de la ei? Oare ce te faci cand ii vezi ca au intrat intr-un cerc monoton pe care tu nu il doresti pentru tine? Oare ce faci cand vezi in frati tai mai mari tot ce nu ai voie sa faci ?

Intors in lumea ta copilaroasa vrei sa traiesti, vrei sa pierzi timpul, vrei sa fi liber, jucaus si copil, vrei sa fi tu singur sa traiesti numai pentru azi. Apoi ajungi acasa si te confrunti cu viata ta de adult care uneori e ca un costum mult prea mare pentru tine pe care, si sa vrei, nu poti sa il porti. Oare de ce nu cresc suficient de mult ca sa incap in acel costum? Oare cel mai mic dintre frati nu se maturizeaza tarziu doar pentru ca e expus la prea multa maturitate si nu ii place deloc ce vede? Oare nu de aceea nu vreau sa ma maturizez pentru ca numi place nimic din ceea ce tine de viata de adult?

Raspunsurile la aceste intrebari le cunosc foarte bine si refuz sa le dau. Sunt un adult dar nu vreau sa ma maturizez. Diferenta dintre adult si maturitate o pot explica prin exemplul costumului acela care este prea mare pentru mine....defapt nu eu sunt cea care nu creste niciodata suficient de mult ca sa-i fie bun costumul ....ci exista ceva, cineva care, de fiecare data cand as fi suficient de mare pentru ca acel costum sa imi fie bun se asigura ca el sa fie schimbat in unul mai mare. Asadar cei mici se maturizeaza mai tarziu pentru ca le este mereu schimbata "garderoba"

Sub acoperire

2009-03-16T22:55:00.005+02:00

Imi aduc aminte cand eram mică de faptul că mămica mea îşi punea mâna la ochi şi spunea mereu nişte cuvinte care nici acum nu au un adevărat sens "cucu-bau" apoi le lua de la ochi şi mă pupa.

Ulterior când am fost umpic mai mare, dar nu cu mult, îmi aduc aminte că stăteam în braţele mamei mele şi fratele şi sora mea se uitau la mine . Apoi mama mă acoperea cu o păturică şi le spunea "unde e Adela ..Adela nu mai e"...apoi mă descoperea şi fratele şi sora mea erau fericiţi că am reapărut.

Pe vremea când eram o gaşcă de 50 de copii în spatele blocului şi înnebuneam vecinii cu gălăgia noastră, ne-am făcut un obicei din a juca "de-a v-aţi ascunselea"(oare se mai joacă acest joc undeva înafară de cs când te ascunzi de inamici??). Eram cei mai tari dacă ne ascundeam foarte bine şi dacă o făceam aveam ocazia de a-i salva pe ceilalţi. Aşa că din nou la vederea mea apăreau zeci de zâmbete.

Liceul, cea mai drăguţă perioadă din viaţa mea. Aici arta de a te ascunde era observabilă atunci când ne-au pus jandarmi la poartă şi nu aveam voie să ieşim din şcoală şi totuşi trebuia să chiulim să ne ducem undeva unde profesorul de servici să nu ne găsească. Ce exces de adrenalină era când stateai urcat pe pereţi despărţitori ai "budei" (lasaţi-mă să-mi aduc aminte şi de limbajul de liceu cu ocazia asta) în speranţa că profesorul nu se uită sus şi că vreun păianjen nu se atinge de pielea ta (yack şi acum îmi e frică de ei).

Am crescut...unii ar zice că m-am maturizat...eu zic că încă mai trebuie umpic. Arta de a te ascunde a devenit un mecanism de protecţie sau de manipulare pentru unii. Îmi ascund sentimentele ca să nu fiu rănită şi atunci când le dau drumul simt că e prea târziu sau că nu este momentul potrivit. Simt că sunt sub acoperire. Că mă ascund ca să fiu în siguranţă dar la un moment dat imi pierd identiatatea, adevărurile. Risc să pierd persoane pe care le iubesc pentru că siguranţa şi stabilitatea mea le inspiră teamă, pentru că au senzaţia că nu îmi pasă când rănesc. Pierd persoane pentru că dau replici care vin "sub acoperire" şi apoi mă întreb cum am putut spune aşaceva. Aici dispar zâmbetele, dispare fericirea şi apare singurătatea, teama şi pustietatea.

Arta de a te ascunde. E frumos sa stai într-o cutie şi oamenii să se bucure de fiecare dată când ieşi din ea. La un moment dat lumea se satură să stea în faţa cutiei tale aşteptându-te. Atunci când vei decide să ieşi din nou nu va mai fi nimeni acolo. Asta doare mai tare decât oricare altă suferinţă de care tu încerci să te protejezi stând în cutia ta.....

Lucruri mici de mare importanta

2009-02-14T17:20:00.003+02:00

Bunul simt , o sintagma devenita arhaism intretimp pentru ca "el" aproape ca nu mai exista. Daca in transportul public (care a devenit locul numarul de socializare) unii dintre noi ne mai ridicam sa lasam varstnicii (babele in limbajul unora) sa stea jos, in ziua de azi, nici un baiat nu se ridica sa stea jos o domnisoara(nu, nu nu ma plang- sau poate numai putin). Una dintre recentele intamplari din viata mea mi-a aratat ce inseamna sa fi cu adevarat lipsit de bun simt(si nu are nimic de a face cu transportul public). Atunci cand am povestit aceasta intamplare celor din jur am primit raspunsuri de genul "no bine no la ce te astepti si tu"(fara no-ul ardelenesc nici nu suna bine ) sau "da asta e ceva normal"sau "of tu mai bagi in seama chestiile astea" , am fost putin socata. Imi vine greu sa cred ca nu mai reactionam la lipsa de bun simt si ca pur si simplu traim cu ea (am senzatia ca e ca un chist malign cu care traiesti desi stii ca duce la moarte).

Ideile noatre stupide in care sustinem ca extremele sunt ideale sau distructive vorbim de rau si de bine de pace si de razboi de ura si de iubire. Ah da oamenii moderni au mai adaugat aici dependenta si independenta, sexul si dragostea, bogat si sarac( romanii au adaugat Elodia si Cioaca). La ce bun atatea extreme si ele nici macar nu exista sub forma lor pura (daca am stii sa definim si puritatea). Pana la urma eu am senzatia ca ele apar ca extremele unui segment. Deasemenea, cred ca oriunde ne-am afla pe acest segment ne putem schimba "locul"de indata ce schimbam ceva in atitudinea sau actiunile noastre. Plus ca nu reusesc si nu am reusit niciodata sa inteleg rostul acestor extreme....

Pacea, trecand peste incercarile dificile de a o clasifica, explica si definii, este azi un subiect tabu. Desi apare ca subiectul discutat in tot a doua emisiune din america (e o chestie auzita la tv deci nu va bazati ca e adevarata)sub sintagma pace interioara sau pace internationala sau pacea mediului inconjurator si n alte combinatii totusi reuseste sa ramana o enigma. care dintre voi nu cautati pacea? Indiferent de forma pe care o ia ea probema e ca nu o gasiti niciodata sau cand o gasiti va plictiseste, va enerveaza va sperie. Asadar pacea este ceva ce pana la urma ,pe mine, ma sperie pentru ca e sinonima necunoscutului. Pacea o asociez cu noaptea care dupa traficul si agitatia zilnica este placuta dar dupa un timp e prea liniste si apare frica. Pe mine pacea ma sperie indiferent de definirea ei.....

Iubirea ..fenomenul acesta. Initial iubirea era un concept al romanticilor ulterior a devenit valoare, apoi a disparut iar azi ia forma unei strategii de marketing sau un fenomen. Daca stam o clipa si ne gandim lipsa iubirii este cauzatorul numaru 1 al miscarii emo. Pe langa asta telenovela, filmele, produsele toate au la baza iubirea. Si ce este iubirea defapt? Este un cuvant? Un sentiment? O traire? Pana la urma iubirea este mult mai mut decat toate astea si mult mai putin in acelasi timp. Iubirea....nu se poate definii pentru ca nici o definitie nu va reusii sa ii acopere toate aspectele.

Ei bine toate aceste elemente ma conduc in viata. Desi de multe ori am senzatia ca sunt degeaba, nesemnificative sau inventate viata imi arata ca sunt necesare nu doar importante. Dar totusi de fiecare data cand ma ghidez dupa ele am senzatia ca ele insuficiente desi nu e asa. Oamenii sunt invatati sa ignore lucrurile mici pentru ca sunt mici dar problema e ca oamenii se sperie si se trag in spate de la lucruri mari pentru ca acestea uneori nu au importanta. Poate ca aceste cuvinte pe care le scriu sunt, pentru cei cu o experienta de viata mai mare ca a mea, banalitatii prostii peste care ei au trecut demult. Dar daca sunt asa banalitati asa prostii de ce apar la cei mai multi dintre noi?

Câte ceva despre plictiseală

2009-01-31T10:38:00.002+02:00

Ne trezim dimineaţa ne bem cafeaua, ceaiul sau cacaua cu lapte privind pe geam la ce este afară. Ne spălăm chipul şi ne aranjăm în faţa oglinzii ştiind că ne aşteaptă o nouă zi. Ne luăm geanta şi pornim spre staţia de autobuz, tramvai, troleu, metrou.....cei mai fericiţi ne suim în maşină dormind în speranţa că claxoanele traficului ne vor trezi. Mergem la şcoală la birou, la muncă depunem umpic de efort venim acasă ne terminăm treburile şi ne punem la somn. Ce plictisitor.....şi totuşi nu ne plictisim

Nu ne plictisesc aceleaşi ştirii cu morţi, agresori şi violatori de la ora cinci. Nu ne plictisesc aceiaşi colegii cu aceleaşi filozofii obositoare. Nu ne plictisesc aceiaşi superiori comunişti care nu te lasă să te exprimi cum vrei tu pentru că "cu toţii am trecut de faza de entuziasm". Nu ne plictiseşte prostia şi pe lângă asta o mai dăm şi pe toate posturile de televiziune. Nu ne plictisesc ştirile de la 7 cu previziunile masochiste referitoare la viitoarele noastre salarii. Nu ne plictiseşte că salarul, bursa în general veniturile noastre întârzie să vină pentru că.....ăăăăăm de ce?......ah da nu ne plictisim pentru că e criză.

Sună banal, noi românii suntem un popor fericit. Ne bucurăm că nu ne-a intrat salarul pentru că nici la vecinu nu i-a intrat. Ne bucurăm că e criză că numai aşa s-au ieftinit produsele în general. Ne bucurăm că s-au dat afară oamenii nepotriviţi aflaţi pe posturi inalte. Ne bucurăm că ţara noastră este pe primele pagini ale presei internaţionale (oare peste câte zile apar armele noastre în fâşia gaza?)Cel mai important ne bucurăm că a apărut Magda(Doamne iartă-mă). Cred că mă doare capul.....câtă prostie, câtă dezorganizare, câtă tâmpenie în ţara asta.

Eu una mă bucur că mă doare capul pentru că ştiu că îl am. Mă bucur pentru că există atâţia oameni proştii în ţara asta încât am de unde învăţa pentru a-mi putea corecta comportamentul. Ma bucur că mai am două examene şi se termină sesiunea. Dar mai ales mă bucur, pentru că am avut ocazia să dau de oamenii deştepţi (foarte puţini ) care suferă de aceleaşi dureri de cap ca şi ale mele când văd câtă prostie este în jur (apropo de capra vecinului).
Mă bucur că m-am născut aici, că am ocazia să cunosc haosul şi că ştiu ce reprezintă. Mă bucur că sunt printre cei care îşi pun întrebări existenţiale. Dar cel mai tare mă bucur că reuşesc să şi răspund la ele.

Happy new......what???

2009-01-01T14:29:00.003+02:00

Bineinteles ca la inceputul unui an nou ne stabilim anumite scopuri, ne planificam anumite schimbari si nu in ultimul rand ne stabilim la ce renuntam anul ce vine. In noaptea de revelion cand la miezul noptii cerul este luminat de sute de artificii sentimentul care trece prin mine este cel de: pace. E ciudat unii dintre voi v-ati putea intreba unde gasesc pacea printre sute de pocnituri si miros de praf de pusca. Pana la urma revelionul pare descrierea unui razboi. Sa fie oare razboiul pe care il vom duce anul ce vine pentru a atinge scopurile pe care ni le-am propus? Nu stiu. Asta decide fiecare.

Ne sunam si ne spunem la multi ani si un an nou fericit. Ne amagim cu ideea ca vine un nou inceput si ca acesta sigur va fi mai bun. Le spunem copiilor si lumii intregi ca e ocazia perfecta sa o luam de la capat.
Daca stam sa ascultam marii psihoterapeuti si filozofi toti ne zic ca fiecare zi e un nou inceput, ca fiecare esec este un nou inceput si in final ca fiecare vis implinit este inceputul indeplinirii unui vis neindeplinit inca. Deci pana la urma sunt peste 300 de ocazii pe an sa o luam de la capat si sa avem.......un nou inceput

Pana la urma de ce anul nou si de ce revelionul? Veti rade dar eu cred ca e din cauza ca noi oamenii suntem dependenti de cifre. Noua ne trebuie ceas ca sa avem unitate de masura pentru timp care pana la urma ne constrange mereu. Noua ne trebuie zile si ani ca sa stim unde ne gasim in istorie. Noua ne trebuie cifrele pentru ca fara ele nu am putea numara bani, casele, oamenii si pamanturile pe care le avem sau pe care ni le dorim. Asa ca anul nou nu este decat o alta dovada a depenentei noatre de numere.

10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1 .....daca asta este tot ce ne desparte de un nou inceput atunci ma gandesc ca e nevoie doar de 10 secunde pentru a schimba. Dar cel mai important ca e nevoie doar de 10 secunde pentru ca sa o luam de la capat si sa corectam ceva, sau sa obtinem ceva, sau sa renuntam la ceva.....indiferent ca e 1 ianuarie 2009 sau orice alta zi a oricarui an.

Old people old stories

2008-12-18T13:31:00.002+02:00

Intotdeauna cand se apropie sarbatorile de craciun teoretic ne atinge un sentiment de dor de copilarie, iubire si mai ales de familie. Daca nu pe toti cel putin pe unii. Anul acesta m-a afectat din plin acest sentiment si nici nu realizam cat de importante si de frumoase erau sarbatorile cand eram copil si cat de rapide agitante si lipsite de farmec sunt acum.

Old stories ....cred ca povestea mosului este una dintre cele mai vechi povesti. Cadem adesea in dilema si spunem ca Mos Craciun nu exista apoi zicem ca totusi exista si in final ne punem seara la somn si zicem ca nu stim defapt care este adevarul. Dar stand si gandindu-ne ne dam seama ca fiecare dintre noi este un Mos Craciun si asta pana la urma ne face sa credem an de an in aceiasi sarbatoare si in aceleasi obiceiuri. Dar in primul rand in aceiasi poveste.

Old people....nu ne dam seama ca cu cat(imi cer scuze de cacofonie) mai multe adevaruri despre viata cunoastem cu atat mai batrani suntem. Imi pare rau sa va zic dar chiar e asa. Odata stiut adevarul de Mos Craciun pentru noi toti sarbatoarea isi pierde din farmec. Nu isi pierde tot farmecul dar devine ceva simplu. Am imbatranit este concluzia la care am ajuns acum 2 seri. Si nu am imbatranit pentru ca am o varsta inaintata sau ca ma dor "salele" sau ca nu mai sunt capabila sa fac ceva. Am imbatranit pentru ca nu mai cred in povesti. Pentru ca nu mai am cine sa imi spuna povesti frumoase. Si pentru ca am uitat sa ma comport frumos tot anul pentru ca Mosul sa vina si la mine. Asta e sunt batrana.....

Da ce vreau sa zic defapt? Nu vreau sa zic nimic...sunt doar niste ganduri tastate pe un laptop care nu imi apartine. Sau poate este o scrisoare la Mosul in care il implor sa imi dea inapoi fericirea si zambetul copilariei .Sau poate pur si simplu un sentiment de dor fata de cineva important care era alaturi de mine de Craciun si acum nu mai e........Poate este copilul din mine care cere o dovada disperata a faptului ca copilaria nu a fost doar o poveste.

Pana la urma un copil isi doreste toata viata sa devina adult, responsabil si preocupat. Un adult isi doreste sa devina copil:liber si iresponsabil. Si batranii ...nu va ganditi la bunici pentru ca ei mai cred in povesti, altfel cum ne-ar face pe noi toti sa credem in ele la randul nostru? Batranii suntem noi toti care nu credem in frumos, nu credem in vise, nu credem in dorinte indeplinite. Pana la urma nu credem in ceea ce reprezentam si odata ce nu credem in noi imbatranim ca la final sa murim simbolic....

Fantomele vietii

2008-11-21T13:59:00.005+02:00

Ce titlu dragut:)) parca ar fi luat din textul unei manele de 2 bani.Fiti fermi convinsi ca inspiratia nu a venit de la o manea ci din haosul pe care il traim zi cu zi. Sa va povestesc ce se intamplase acum cateva minute in fata blocului meu.

O femeie sta in mijlocul unei sosele cu 6 benzi si urla: "dute...dute lasa-ma in pace" fara sa vada masinile, sa auda galagia produsa de frane si claxoane si fara sa constientizeze riscul la care se expune. Aparitia ambulantei e ironica, reuseste sa opreasca masinile, traficul dar ramane impotenta in fata unei femei care nu face nimic altceva decat sa se invarta in cerc vesnic strigand "dute.....dute lasa-ma in pace". In final apare si eterna si mult laudata politie care bineinteles ca intr-un mod oarecum agresiv solutioneaza problema. Femeia e legata de targa urla si se foieste .....se aude un urlet groaznic si apoi liniste. Oamenii ingroziti se apropie sa vada ce se intampla, puritanii isi fac cruce si pleaca mai departe......o voce nedumerita a asistentei...."a murit"......5 secunde de liniste si o asistenta nedumerita, femei cu lacrimi in ochi, copii socati, oameni indiferenti si ....un claxon puternic care ne readuce pe toti cu picioarele pe pamant.

Oamenii..... incep sa plece. Traficul..... revine la normal. Eu ....eu inchid geamul. Aud pe scara ca era o "nebuna bolnava a avut o viziune si sa speriat atat de tare incat a facut infart". Stateam pe hol lipita cu urechea de usa sa ascult vesti despre o fiinta pe care nu o cunosteam, nu o vazusem , nu o auzisem in speranta ca cineva a reusit sa o resusciteze. Recunosc mi-a dat o lacrima pentru ca undeva in povestea ei ma regaseam.....si consideram ca ne regasim fiecare intr-o oarecare masura.

Cand eram mica .....imi era frica de galagia de la etajul aflat deasupra noastra......Imi era frica sa ma duc la toaleta pentru ca aveam senzatia ca ceva iese din ea si ma musca de fund. Cand am fost in spital imi era frica de durere, de masca de oxigen si de tuburile la care eram legata. Cand am crescut mai mare imi era frica de colegi insensibili din generala care reuseau sa ma jigneasca cu ignoranta lor sau cu cuvintele lor stupide. Am crescut putin ..in liceu imi era frica sa imi pierd virginitatea. Iar acum ca....tanara sau poate umpic adulta imi e frica de esec.... si de singuratate. Toate aceste temeri imi creau cosmaruri si cand eram mica si acum ...si creau fantome la care nu puteam sa le spun mai mult decat "dute.....dute lasa-ma in pace"

Mi-a scapat inca o lacrima pentru ca realizam ca acea femeie era mult mai aproape de mine decat credeam ....ca ma regaseam in fiecare cuvant pe care "mi-l" spusese. Brusc toate miscarile ei periculoase si inconstiente incepeau sa prinda un sens. Cati dintre noi nu fugim .....fugim de cate ori putem sa scapam de ceva. Care dintre noi nu zice cel putin o data pe saptamana: "dute lasa-ma in pace"?

Si pe masura ce imi curgeau lacrimile realizam ca singura diferenta dintre mine si acea femeie era ca pe tot parcursul vietii am avut oamenii care sa "ma minta frumos". Mama mi-a spus ca monstrii nu incap in toaleta. Tot ea m-a dus la vecini de sus sa vad de unde vine galagia. Asistentele mi-au promis mereu ca nu o sa ma doara si asta imi usura durerea. Sora mea imi spunea sa nu ma supar pe colegi ca sunt prosti. Cu virginitatea...m-am descurcat cumva. Si acum profesorii de la facultate spun ca esecul este ceva ce nu exista...ca doar noi interpretam ceva ca fiind esec. Femeia aceasta nu a avut minciuni frumoase si a trait o viata in adevarul ei ...adevar care a ucis-o (cat de tragic si dur suna).

Iar eu ....eu am ramas cu concluziile mele viata noastra e plina de fantome.... Fantome pe care noi le creem prin sarcinile pe care ni le atribuim. In final ...cred ca viata noastra se reduce la o fuga...o fuga permanenta.Fugim....ca sa ne aparam de fantomele pe care noi le-am creat.

Sunt fericita pentru ca

2008-11-13T20:44:00.003+02:00

Sunt fericita pentru ca : Azi dimineata nu mi-a sunat ceasul.....si m-a trezit mangaierea soarelui
Pentru ca am cazut din pat...si mi-am gasit caietul de management
Pentru ca nu mai era pasta de dinti si a trebuit sa ma spal cu bicarbonat de sodiu....si la scoala colegele mi-au facut observatie ce dantura frumoasa am
Pentru ca toate hainele frumoase imi erau murdare....si am descoperit ca o bluza dea mea mai veche imi vine foarte bine
Pentru ca mi sa ars laptele cu cacao....si mi-am dat seama ca e cazul sa ma trezesc cu adevarat
Pentru ca a trebuit sa fug ca sa ajung la facultate ...asa ca am reusit, in sfarsit, sa fac umpic de sport
Pentru ca am vazut oameni tristi...care au raspuns cu un zambet zambetului meu
Pentru ca m-a durut groaznic burta.....dar am aflat ca asta e nimic comparativ cu durerea de suflet
Pentru ca am avut o zi proasta....dar am cautat sa o fac frumoasa
Pentru ca am plans ....am fugit ....m-am stresat ...m-am agitat
Si am fost fericita.......pentru ca traiesc

Limite si reguli

2008-11-06T07:44:00.001+02:00

M-am trezit intr-una din zile foarte devreme in ideea de a reusi sa fac mai multe in ziua respectiva.....Sa fi fost eu de vina sau circumstantele ideea e ca nu prea am reusit sa fac tot ce imi propusesem. Se presupunea ca aceea zi urma sa fie umpic mai lunga ca restul. Motivul : niste scuze jalnice de genul "o mai am timp ca alta data pe vremea asta inca eram in pat".Seara ajunsa in pat obosita am inceput sa ma gandesc la limite....ca timpul e limitat ca ziua e limitata ca oamenii sunt limitati si in final ca viata e limitata.

Ma gandesc de multe ori ce fiinte ciudate suntem noi oamenii (de cele mai multe ori un gand stupid de genul: daca rasa umana ar fi mai inteligenta ne-am numii maimute). Inventam reguli care ne limiteaza , ne limitam de dragul de a nu fi devianti si in final tot noi suntem cei care incalcam regulile sau suntem stresati de existenta lor. Parca limitele sunt ceva mai permisive stim ca exista dar nu ne obliga nimeni sa ne limitam in schimb daca nu le pastram consecintele pot fi grave.

In incercarea mea de a intelegele limitele le-am luat ca si sinonime ale regulilor. Ambele exista pentru a fi incalcate(dupa spusele "poporului") ambele exista pentru ca sa nu fim dezorganizati (dupa spusele specialistilor) incalcarea lor presupune riscuri iar unii dintre noi o patim ...alti avem noroc si scapam de consecinte. Pana la urma noi alegem daca respectam sau incalcam regulille si limitele .Daca alegem sa le respectam suntem atenti sa nu gresim si daca alegem sa le incalcam suntem atenti sa o facem fara riscuri sau riscuri cat mai putine. In final atat limitele cat si regulile sunt cele care ne fac sa intram in actiune

Nostalgie

2008-10-19T13:52:00.004+03:00

Nori reci..... acopera un soare puternic
Un vant rece.... da de stire ca vine iarna
Si frunzele...cad....cad...cad.

Mangaieri fiebinti , saruturi patimase
Zambete , caldura , soare...toate dispar
Dar unde oare?

Mii de frunze la picioarele mele...zeci de arboi goi si reci
Nopti fierbinti la lumina lumanarii...
Acum sunt doar povesti.

Un copil imbujorat si dulce
Mii de pasari sus pe cer
Si un suflet gol si rece...sa fie oare al meu?

Un zambet cald si dulce... si niste ochi stralucitorii
Patrund adanc in al meu suflet
Si imi aduc soarele dintre nori

O manuta calda pe a mea o prinde....si ma roaga "hai cu mine"
Eu zambesc si simt ca zbor
Catre eternul..."trecator"

Those were the days my friend

2008-09-19T13:06:00.004+03:00

Se petrec asa de multe lucruri in vietile noastre de zi cu zi ca nu avem timp sa stam jos si sa luam aer....daca stau bine sa ma gandesc nu avem timp sa stam si sa ne gandim daca deciziile pe care le avem de luat sunt adevarate decizi .Ne pierdem timpul incercand sa castigam (bani, avere , jocuri de noroc , scandalul cu vecina , meciul , mancare , sanatate )

Abia atuci cand ajungem in pat bolnavi , sau in concediu odihniti ne dam seama ca defapt lucrurile mici sunt cele care conteaza ca defapt oamenii din jurul nostru conteaza , ca depresiile pe care le avem se datoreaza numai si numai vietii noastre .Viata..care pana la urma noi o decidem , noi o conducem , noi o traim .
Ajunsi intr-un moment de pace majoritatea dintre noi ne identificam cu tot felul de dependente cu tot felul de boli si cu tot felul de defecte , nerealizand ca pana la urma aceste boli , defecte , dependente ne fac pe noi asa cum suntem: remarcabili , originali si pur si simplu unici.

Pe parcurs reusim sa realizam ca ceea ce noi numim perfectiune este doar o stare de multumire cu ceea ce ti se intampla.Totusi stiind toate astea refuzam sa credem ca ne e bine si luptam din nou sa cucerim ceva ...de data asta pe noi insine.Ne petrecem 10% din timp uimind si satisfacand pe ceilalti ca in restul 90% sa ne suprasolicitam sa ne depasim starea.Urmand ca 100% care ne reprezinta abilitatile , calitatile si defectele sa fie doar armele noastre pentru a cucerii VIATA

Closed dors

2008-08-04T20:15:00.004+03:00

Se spune ca orice loc este periculos atunci cand te afli la locul nepotrivit in momentul nepotrivit.Se spune ca orice si oricinne te poate proteja atat timp cat stie cum sa o faca.Se spune ca viata e scurta si trebuie traita pentru ca sa nu simti amarul din ea.Se spune..... se spune si .....iar se spune.

De multe ori ca sa ne protejam fugim .Fugim de responsabilitati de sarcini , de oameni , de animale , de lucruri , de vijelii.Vara fugim de caldura , iarna fugim de frig.Asadar fugim de ceea ce credem ca ar putea fi dificil.Ideea e ca pana la urma de la atata fuga , indiferent de ce fugim si ce metoda de a fugi folosim....obosim..... Intr-un asemenea moment ne raman 2 variante :sa ne oprim si sa facem fata pericolului sau sa fugim pana murim....

Alte ori pentru a ne proteja de pericol inchidem usile , blocam iesirile , incuiem lacatele sau pur si simplu tragem usa dupa noi.Ideea e ca ne protejam pentru ca ne este frica.Dar oare daca incuiem usa , tragem usa dupa noi ....chiar ne protejeaza de pericol de temerile noastre.Cu usile inchise nu ai unde fugi , cu lacaele incuiate nu ai cum iesi , cu usa trasa dupa tine ..pierzi vremea deschizand-o.....Asadar singurul lucru care il fac aceste usi este sa te izoleze .Sa te inchida si sa te face pustiu , paranoic si mai temator decat erai inainte

E usor sa vorbeste despre protectie , despre cum sa o faci cum sa nu o faci.E usor sa vorbesti despre fuga si cat de usor te oboseste ea.Dar sti ce e cel mai dificil ?Sa descoperi motivul pentru care fugi , te ascunzi sau te izolezi mai precis sa descoperi cu exactitate de ce iti este frica

Drumul catre responsabilitate

2008-07-05T19:28:00.002+03:00

Toata saptamana aceasta aveam o mare dilema: Cum e cu responsabilitatea asta. Intamplator in viata mea toate filmele la care ma uit toate cartile pe care le citesc au ceva in care ma regasesc.Uneori am senzatia ca sunt prea comuna iar alte ori ma gandesc ca sunt atat de ciudata incat gandurile mele ajung subiect de film sau carte , sau iar ca ma gandesc prea mult....:))

In fine....pusa in fata unei situatii dificile create de mine am inceput sa ma intreb ce e responsabilitatea si natura ei .Mai romaneste spus ce cauzeaza responsabilitatea? Este responsabilitatea ceva ce apare pe parcursul unei situatii?Este ceva ce avem tot timpul? Rolurile determina responsabilitatea? Odata cu varsta vine responsabilitatea ?(sper ca stiti ca creste proportional cu varsta )

Pe urma care este defapt rolul responsabilitatii? Teoretic sa ne invete "sa dam raspunsuri corecte la situatiile de viata "(nu incep iar filozofia cu ce inseamna corect...).Filozofic este "drumul catre maturitate si intelepciune".Mie nu imi spun nimic astea doua fraze atat de relevant incat sa ma convinga ca responsabilitatea este ceva important...asa cum am fost invatati multi dintre noi.Mai apare o dilema pentru ce si pentru cine suntem responsabili?Pentru noi pentru altii pentru faptele noastre care ne implica pe noi si pe altii...cred...

Si cea mai tare!:)) Ce inseamna responsabilitatea?Doi filozofi foarte interesanti Nietzsche si Arendt pun acest cuvant in legatura cu "duty"-datorie respectiv "blame"-vina.Responsabilitatea ca datorie , cati nu aveti exemple pentru asta si stiti ce inseamna .Asta ar insemna ca defapt natura responsabilitatii vine de la rol pentru ca un rol presupune "duty"-Nu?Responsabilitatea ca vina este ceea ce am patit eu .Am fost vinovata pentru ceva asadar responsabila pentru ceva -cred ca si asta o stiti cum e.Aici cred ca responsabilitatea poate fi legata de succes iar lipsa ei de esec-Nu?

Pentru ca sunt prea multe intrebari care imi raman in cap si la care nici filozofi , nici filmele si nici experienta mea de viata (foarte putina)nu pot raspunde.Raman la o concluzie pe care am tras-o: responsabilitatea este ceea ce te face , te invata sa suprevietuiesti

Just some silly thoughts

2008-06-26T11:06:00.007+03:00

Dimineata cand ne trezim uni dintre noi ne facem un traseu , un plan pentru ziua ce urmeaza , altii stim ca trebuie sa mancam si pe urma vedem noi ...si mai sunt aceia care deschid ochi ...vad sorele si zic "o nu iar totul de la inceput".Intr-unul dintre desenele mele animate preferate Dexter un mic geniu se trezeste in fiecare dimineata si spune: "Whoa, what a fine day for science"....Eu cred ca nimeni nu spus-o mai bine decat el fiecare zi e ft buna pentru a face "stiinta".Daca ati incepe sa il cititi pe Einstein ati afla ca pentru el fiecare zi era o noua provocare si ca stiinta lui nu era fizica ci viata.Ba chiar mai mult si-a inspirat stiinta din viata sa "legea atractiei" functiona perfect in viata lui.

Teoriile in viata sunt ceva care mereu mereu le combatem, poate pentru ca nu credem in stabilitate , poate pentru ca il consideram egocentric pe cel care le inventeaza -descopera , poate datorita faptului ca suntem in cautarea a ceea ce numim nou sau poate pentru ca nu vrem sa ne incadram in tipare.Teoriile preferam sa le lasam teorii pentru ca "practica este cu totul altceva"(e vorba cuiva nu vroiam sa fac plagiat)practica e plina de neprevazut, de nou .

Poate nu credem in stabilitate , atunci de ce ne casatorim ?de ce ne cumparam case si nu stam in chirii ca sa ne schimbam locuinta an de an ??de ce cautam un loc de munca stabil??? mai e necesar sa dau exemple.Poate il consideram egocentric pe cel care cerceteaza ,inseamna ca nu intelegem termenul de specializare si perspectiva .Poate ca nu vrem sa ne incadram in tipare....imi vine sa rad ...exista atatea stiluri , atatea combinatii de stiluri (de viata , de imbracaminte), atatea clase sociale , atatea prefixe inaintea numelui....nu nu nici nu incercam sa ne incadram in tipare(foarte ironic spus)si daca combatem tiparele suntem : devianti , inovatori , emo -care pana la urma tot un tipar sunt.
Noul.....senzatia de nou ,curiozitatea de nou si bineinteles descoperirea de nou.

Noul ne face sa fim curiosi, ne face sa incalcam reguli , sa schimba reguli si speranta de nou ,ne da puterea de a merge inainte. Dar ce este noul?Este o dezvoltare ceva nou , este o schimbare ceva nou ,este redescoperirea ceva nou?Eu cred ca noul este ceea ce ne atrage si ne surprinde in acelasi timp ,este ceva ce ne sperie dar totusi ne provoaca si este ceva ce ne place pentru ca e asa de necunoscut.La final cel mai important e ca noul....ne creaza lumea

Lett me tell you something about great things

2008-06-12T21:42:00.000+03:00

In general am mai spus ca lumea noastra este una agitata, stresata si bineinteles stresanta.Viata noastra e oribila , e grea e dificila , e insuficienta , e constrangatoare si pur si simplu e deprimanta.Si uite asa ne petrecem zilele vaicarindu-ne si plangand toata ziua de ce vieti mizerabile si dificile avem si ca nu meritam nimic din ceea ce ni se intampla.Ei bine dati-mi voie sa va zic ceva viata nu e nici rea nici insuficienta nici stresanta si mai ales viata noastra nu e deprimanta singurul lucru in lumea asta ce e deprimant e atitudinea noastra fata de viata .

Ne petrecem ziua vaicarindu-ne si plangandu-ne de ceea ce nu avem cand sunt atatea lucruri frumoase in jurul nostru pe care nici macar nu le observam pentru ca cica suntem prea plini de noi insine ca sa vedem frumosul .Ei bine nu ...nu suntem prea plini ...suntem nishte goliciuni , niste copaci pustii ghidati de niste orare si birocratii si stiti de ce? Pentru ca ne lasam ghidati de ele si ne deprimam daca nu respectam un program care ne sufoca.

Uitam sa zambim la un copil majit pe fata cu inghetata si facem un comentariu stupid de genul"de ce nul sterge masa la gura".Uitam sa zambim cand vedem o floare pentru ca o consideram "detaliu din peisaj".Uitam sa zambim cand vedem doi batranei care se pupa in troleu pe scaune si facem un comentariu stupid de genu "no poi nu pot sta si ei in casa ca sa am si eu unde sa stau jos".Uitam sa zambim soarelui care ne bate in ochi in schimb ne luam ochelari de soare de cateva milioane doar ca sa nu ne derajeze frumusetea lui .Uitam sa ne bucuram de cartofi prajiti , mancarurile care ne plac pentru ca ne fac rau....oameni buni bunica mea a mancat toata viata ei ceapa usturoi si untura si a murit la 88 ani si noi astia tineri ne plangem la 20 de ani de tot felul de boli inventate.Uitam sa zambim , uitam sa ne bucuram ...pentru ca cica nu avem timp.
Si uite asa ajungem seara acasa deprimati si dezamagiti de realizarile noastre care indiferent cat ar fi de mari cer alte realizari.

"Great things"lucrurile bune....nu trebuie cautate pentru ca toate sunt acolo....lucrurile bune trebuie gasite ....vazute ..simtite......si cel mai important lucru LUCRURILE BUNE TREBUIE TRAITE

Morbid

2008-05-25T14:08:00.001+03:00

In general lumea trece asa rapid pe langa noi ...timpul se pierde in spatiu si spatiul e ceva ce noi nu pricepem .In fine pe langa multe alte lucruri nu intelegem..cel putin eu ..infinitatea .. eternitatea si muuulte alte cuvinte care se termina in "tea".Moartea nu e sinonima cu infinitatea si eternitatea decat in religie(luand in considerare ca 30% din populatia lumii nu crede in religie). Moartea e ceva ce vine brusc se termina brusc dar lasa consecinte .....durere, placere , saracie , avere, singuratate, izolare,etc.......

Cand te gandesti ca muncesti o viata intreaga , furi o viata intreaga , minti o viata intreaga ca sa ai "ceva " si mai apoi ajungi intr-un cosciug la 2,3,4 metrii sub pamant.Cineva ar zice ca sunt sadica , pesimista , depresiva ..ei bine zic doar ce vad. Cand te gandesti ca ai fost un geniu si toata lumea te-a pupat in fund si ajungi in mormant si nici o floare nu mai ai pe el. Bunica mea imi spunea mereu ca daca va murii nu voi urca eu dealul acela ca sa ii duc florii...m-am incapatanat in a o contrazice pentru ca atunci cand a murit sa fi fost la ea de 3-4 ori pe an....ma intreb in ce masura eu ma voi duce la parinti mei ..sau in ce masura vor veni copii , nepotii , sau poate chiar parinti mei la mine.

E interesant sa gandesti asa categoric...dar mormantul ramane fara flori nu pentru ca nu esti iubit , apreciat...ci doar pentru ca lumea refuza sa creada ca acela e locul in care te gaseste. Cei ce te iubesc te cauta in camera ta , in hainele tale ,in retetele tale si in obiceiurile tale....si niciodata la mormantul tau ..pentru ca acolo nu te vad ... si nici macar nu te pot imagina...pentru ca ei cred ca acolo nu e locul tau ..sau poate chiar ca nici nu esti acolo.

Ciudat cum incet cu incet.....lopata cu lopata...pleaca cineva din vietile noastre....si gandul devine cu atat mai morbid cu cat noi suntem cei care aruncam primele bucati de pamant...ciudat cum incet cu incet se duce o mama , un tata ,un fiu , o fiica , o matusa si bunica....ciudat cum nu apucam sa ii spunem adio sau orice altceva...ciudat cum ne ia prin surprindere si cat de mult ne distruge ..si ciudat cat de mult ne doare si ciudat e gandul "cum va fi de acum incolo?"...dar cel mai ciudat e ..ca in fiecare zi cineva moare

Minciuna

2008-05-16T21:26:00.001+03:00

Cineva candva undeva a spus ca minciuna are picioare scurte eu am auzit-o mult de la mama dar sunt ferm convinsa ca nu ea a inventat-o . In fine dealungul vietii ajungi sa te confrunti cu astfel de zicale care iti afecteaza intr-un fel sau altul realitatea...si trec de la standard de cuvinte la standard de ceva semnificativ.

De ce mintim ? Simtim nevoia sa fim validat sa fim acceptat.....Vrem sa le aratam celorlalti ca avem controlul ....Vrem sa ii facem pe ceilalti sa le fie mila de noi ......Simtim nevoia sa punem ceva interesant , picant , iesit din comun in viata noastra. Aceste fraze sunt demne de a fi judecate , criticate , certate. Daca minti ca sa iti creezi o imagine falsa de tine esti un loozer pentru ca nu sti sa apreciezi ceea ce esti ...si crezi ca ceilalti nu te accepta asa cum esti ...defapt nu ei sunt cei care nu te accepta ci tu insuti....ce demn de dispret...

Pe de alta parte hai sa nu fim asa categorici ...ce se intampla cand mintim sa protejam pe altii cand mintim ca sa scapam cu viata dintr-o situatie periculoasa , mintim pentru ca ne e frica....Oare cand facem asta suntem mai putin demn de dispret ? Mintim ca sa ii protejam pe altii dar oare nu ii pierdem pe ceilalti daca ii mintim ? Oare nu se simt ei prea stupizi daca ii mintim ? Oare chiar au nevoie acele persoane de protectia noastra.

Ce se intampla cu secretele si cu tacutul sau evitatul raspunsurilor......de unde pana unde sunt acestea minciuni pentru ca pana la urma tot ce nu e adevar e minciuna ori secretul ...tacerea...evitatul...nu sunt forme de adevar?Cu toate ca stim ca toate astea determina un intreg lant de alte minciuni , secrete , taceri si evitari.........care toate la randul lor aduc dezamagire odata ce apare adevarul .

Asta e .....Ia te uita ...De ce mintim? ....Pentru ca adevarul ne dezamageste .Realitatea functioneaza pe baza secretelor a linistii si a evitarii.....ne doare adevarul , ne e frica de el , e prea dificil adevarul iar adevarul inseamna realitate. De ce mintim ...pentru ca realitatea are nevoie de culoare , pentru ca altfel realitatea e prea dura , ne dezamageste , ne distruge , ne umileste si ne respinge.

Why

2008-05-15T15:14:00.000+03:00

Stau in liniste si ma gandesc la tot ce se petrece in jurul meu , cu mine , cu cei din jurul meu. Ma gandesc cum fiecare traieste cu viata lui ideala si intru in depresie pentru ca a mea e incompleta ....ce stupid viata mea are dintr-odata un singur scop faptul ca e incompleta . Pierd vremea fugind dupa ganduri ......dupa dorinte ...dupa greseli ...dupa iubire.. dupa cariera....dupa bani .....dupa satisfactie ...dupa sex....si odata candva toate astea duc la fericire.

Unii ar zice ca pierd vremea gandindu-ma si sincer...nu as indrazni sa ii contrazic .Ma gandesc daca fiecare pas pe care il fac merita efortul sau nu . Ma gandesc daca merita sa ascund adevarul pentru ai proteja pe altii . Ma gandesc daca voi reusii in viitor sa fac ceea ce mi-am propus. Ma gandesc daca viata e corecta , scurta , lunga , placuta , trecatoare , trista , dezamagitoare , planificata , spontana ? Dar cel mai important e ca ma gandesc daca viata inseamna fericire.

Un om inteligent spunea odata ca pentru a fi fericit nu e nevoie de nimeni si de nimic. Atunci ma intreb eu ..om simplu : De ce ne intristeaza singuratatea? De ce ne intristeaza moartea? De ce nu suntem fericiti daca nu avem o casa? De ce nu suntem fericiti pana ne cumparam o masina? De ce uni ne sinucidem pentru ca avem 12, 20 , 40 , 50, ani si nu ne gasim rostul pentru ca suntem singuri?

Pana la urma traim pentru ceilalti si nu cu ceilalti? Incercam sa ii mintim ca sa stim ca nu se ingrijoreaza pentru noi sau pentru ceva a carui cauza suntem noi. Incercam sa le zicem ca noi nu ne temem de nimic desi nu trec 2 secunde ale zilei in care sa nu ne gandim la acel "nimic". Incercam sa ne creem granite ca alti sa nu ne raneasca ...dar la ce avem nevoie de granite daca noi singuri putem tot??? De ce sentimentele pentru ceilalti sunt atat de confuze incat nu ne dam seama ce vrem noi ce vor ei si cum putem defini acel sentiment. De ce depindem de sex ....bani.....dorinte.....cariera.....greseli....fericire....si cel mai dureros de ce depindem de iubire??

Granite

2008-05-02T20:05:00.000+03:00

Stand si scriind de zori la una dintre fisele mele de lectura si meditand asupra ultimelor intamplari din viata mea am ajus la un subiect interesant. Mai apoi cautand un moment de relaxare am ales sa urmaresc un film care din inatmplare abordase aceiasi tema care ma preocupase si pe mine.
Vorbim de oamenii si de relatii care ne fac bine sau nu . Ne luam anumite angajamente si ne bagam capul in anumite riscuri...si totusi anumite voci intelepte (care vin fie de sus fie de la cei care ne iubesc) ne indeamna sa pastram distanta si sa impunem anumite granite.

Personajul din serial avea aceiasi dilema ca si mine si la final de episod a ajuns la concluzia ca "granitele nu ii opresc neaparat pe altii sa ajunga la tine ci te inchid pe tine rupandu-te de restul". Asa ce concluzie faina la un moment dat am regretat ca nu pot fi cuvintele mele astea. Si mai citind una mai citind alta despre granite si cum influenteaza ele tot felul de sisteme din asistenta sociala. Am ajuns la concluzia ca ele impiedica relatiile sau le fac sa nu functioneze asa cum trebuie insa dilema mea abia acum incepea sa se aprofundeze.
Sunt tot felul de reguli in vietile noastre fie stupide fie nu dar totusi tindem sa le acceptam , or majoritatea acestor reguli se refera la aceste granite. Daca te paraseste fa-te inatingibila ca te va vrea inapoi , daca acum iti place de el fa-l sa te vrea dar sa rabde putin , daca vrei acest job arata-le ca nu depinzi de el , daca vrei sa te placa lumea fi accesibila dar nu manipulabila. Si uite asa dilema mea se adancea si cred ca si acum se adanceste pentru ca nu stiu ce sa fac .

Momentan trec printr-o perioada destul de dilematica din viata mea si am pierdut o "chestie" daca o putem numi asa in schimb imi vin cel putin 10 alte chestii in schimb a caror efect in viata mea depinde de granitele pe care aleg sa le trag sau nu .....si chiar nu stiu unde sa trag granitele pentru ca ofertele suna apetisant , atractiv si ma tem ca daca trag granitele voi termina in a ramane izolata si voi regreta hotararea gresita luata in schimb ma tem ca daca nu trag granitele atunci nu voi obtine ceea ce imi doresc pentru ca risc sa pierd.

Concluzia la care ajung e ca granitele iti dau mare bataie de cap , atat impunerea lor cat si existenta lor , cat si simplul fapt ca te gandesti la ele .Si daca le mai pui in legatura cu regulile chiar incepri sa o iei razna.Defapt regulile contureaza granitele sau granitele creeaza regulile....sau nici una din ele nu este necesara in viata noastrasi sunt doar "chestii " inventate de niste parinti candva pentru a-si controla , incuraja , imbarbata copiii...

Cred ca voi renunta sa ma gandesc la granite sa vad ce se petrece pentru ca daca le trag atunci cad in riscul sa regret ca nu am acceptat ce mi sa oferit daca nu le trag voi fi dezamagita de rezultatele pe care eu cu mana mea le-am provocat.

Truth

2008-04-20T13:56:00.000+03:00

Fugim de la sentimente la sentimente.Trecem de la o durere la alta si incercam sa fugim de realitate enuntant tot felul de teorii a caror validitate nici noi nu o credem.Ne inselam pentru cateva minute ca totul e in regula si reusim sa aducem un zambet pe chipul nostru dar in al doilea moment realizam esecul nostru si zambetul dispare

Ce mentalitate bolnava ?Am crescut intrun sistem stupid care ne umple de iluzii cautam o fericire care nu exista nici macar nu stim ce e fericirea si facem promisiuni hmm...cand nici nu stim ce inseamna o promisiune.Cautam fericirea cand nici nu stim ce inseamna ea cum se atinge si cum se traieste . Si apoi intr-un alt moment cand vedem pe cineva sau ceva si recunoastem iubirea si fericirea...schimbam teoria

Spunem ca cei doi sunt doar o exceptie vezi aici ne sta noua problema numim tot ce ar putea fi frumos exceptie cand defapt ce frica ne e sa recunoastem ca noi suntem niste looozeri si nu gasim dragostea si atunci preferam sa credem ca ea nu exista ca e ceva aiurea , inexistent si apare numai in povesti .

Si uite asa trecem de la o stare la alta ...daca stam sa ne gandim e doar o stare de tristete care cauta ceva fie un om o intamplare fie o teorie stupida pentru a se consola.

Furtuna

2008-04-13T13:09:00.000+03:00

Asa cum soarele se lupta sa iasa de sub nori si uneori reuseste alteori nu alteori gaseste un mod de a stralucii printre noi . Cu totii avem momente in care cerul nostru este acoperit de nori si par din ce in ce mai negri si mai neplacuti ....pare chiar ca peste cateva minute viata ta devine o furtuna care distruge tot

Si uite asa ne trezim singuri si la pamant ..atarnand de un fir de ata in propria noastra viata . Ne dam seama ca desi refuzam sa credem ca fericirea noastra depinde de altii ..sau mai rau de un singur cineva ....acel cineva se dovedeste atat motivul pentru care atarni de acel fir de ata cat si singurul care poate sa te traga inapoi in viata ta.

Incerci sa te incapatanezi ca nu e bine si ca chiar nu are nimic de a face cu tine ca nu te afecteaza si ca nu te doare. Odata ce inchizi ochi iti dai seama ca esti singur ...desi cu toti stim ca nu esti si si tu sti ca nu esti. De fiecare data cand te trece acel fior rece dureros prin suflet ,numit de uni frica de altii durere de altii o amintire neplacuta, iti aduci aminte ca totusi esti singur ...pentru ca locul ocupat de acel cineva ramane gol si acel pustiu doare si ai senzatia ca te face si mai pustiu decat esti defapt .

Si uite asa o vreme frumoasa un soare afara si te intrebi de ce soarele tau nu rasare de ce tu nu poti iesii din starea ta de furtuna .Stare care te deprima ...Stare care te macina si stare care te distruge . Stare din care ai senzatia ca nu vei scapa veci .

Nici nu stiu....

2008-04-04T13:13:00.000+03:00

Lumea in care traim este una ocupata stresata sau sresanta si plina de evenimente pozitive sau negative .
Reusim sa traim in fiecare zi ceva nou si totusi mereu ne simtim in monotonie in plictiseala si tristete .....Ne simtim incuiati intr-o cusca ne enerveaza ca suntem dependenti de un tabel numit orar si totusi reusim sa facem ceva spontan

Ne dezamgesc lucrurile despre care am avut o imagine si nu au iesit asa cum am vrut noi si din pacate aceasta dezamgire reuseste sa ne taie din elanul cu care am pornit spre ea. Oameni realisti din jurul nostru ne spun sa facem asa si asa , sa invatam sa nu ne facem planuri altii sa ne facem pentru ca altfel nu are ce sa ne ghideze ...bla bla bla. Ajungem seara acasa si ne planificam a doua zi numai pe jumatate de teama sa nu fim dezamagiti dar si de teama sa nu avem scopuri in acea zi .

Ne intristeaza neputiinta pe care o avem fata de noi insine.Eu imi stabilesc orarul. Eu imi planific activitatile si totusi lucrurile nu ies asa cum le vreau eu . "Divinitatea e raspunsul" ar putea spune marii credinciosi "Nu ai vrut suficient" ar putea spune filozofi "Nu ai facut destule" ar spune niste psihologi "Nu ai facut planul asa cum trebuie" ar spune tata. Si totusi eu raman ca nu stiu ce e de vina .....eu raman cu gustul amar al esecului sau greseli mele.

Cel mai enervant lucru este ca prima reactie la schimbare e frica . Daca ne schimbam planul orarul , ideile ne temem .Nu pornim cu mult elan pentru ca suntem preocupati de a ne gandi ca oare e bine ? Oare nu e prea mare schimbarea ? Oare e bine ce schimb ?

Si din nou viata se reduce la aceleasi intrebari a caror raspuns nu le vei afla sau a caror prezenta in capul tau te fac paranoic , incuiat la cap , nebun sau prea profund

2008-03-16T13:42:00.000+02:00

Problemele zilnice iti fura din zambet iti fura din libertate si iti fura din buna dispozitie...te fura pe tine in natura ta si te face sa te schimbi ....vrei nu vrei devi mai ...agresiv ..oare? ..realist...oare?

Cand urci un munte si ai senzatia ca este cel mai simplu lucru pe care l-ai facut vreodata si mai apoi ajungi la varf....la varf unde esti doar tu unde toata lumea e mica si numai tu si un fir de brandusa ati reusit sa supravietuiti. In asemenea momente iti dai seama cate lucruri pierzi cand esti implicat ....incepi sa regreti ca nu sti sa vezi lucrurile de afara de departe ...asa de pe un varf de munte cum il vezi acum ...unde toate problemele , toti oameni pe care ii iubesti sau ii urasti , toata educatia ta si toate visele tale devin doar niste puncte mici pe imaginea aflata in fata ochilor tai ... singurul lucru care conteaza este sa sti cum sa cobori sau nu?

Si cand se urla la tine in gura mare "coboara ca mergem" e cea mai dureroasa.... sau realista ...sau riscanta clipa din viata ta...si asa cum cobori privesti peisajul si te uiti cum te apropii de adevarata ta realitate de adevaratele tale probleme si de adevarata si singura ta viata care nu e chiar atat de deprimanta sio de trista dar......nu e nici asa cum tiai imaginat-o . Odata ajuns jos incerci sa arunci un zambet ca nimeni sa nu vada ca mai ai putin si iti curge o lacrima pe obrazul imbujorat . Lacrima care poate fi de bucurie ca ai reusit sa cobori pe un traseu care ti-ai imaginat ca nu e pentru tine sau de tristete ca acolo sus libera si aici jos confruntat cu problemele tale ai senzatia ca nu ai sa le faci fata . Si ramai sa iti doresti sa ti se intample ceva care sa schimbe ceva... in cazuri exagerate chiar si moartea.

Patit , ghinionist , indeplinit , uimit sau chiar fericit astea sunt sentimentele care trec prin tine atunci cand esti confruntat cu mult ravnitul moment iesit din comun pe care til doreai....sau chiar moartea.... Singurul lucru care iti sare in cap in acele secunde sau minute ...singurul?? sunt milioane de ganduri care iti inunda capul si te gandesti la sute de lucruri odata ....Te simti vinovat pentru ceea ce ti se intampla.Te temi pentru cei din jurul tau care sunt acolo si nu vrei ca ei sa fie victimele dezamgirii tale .Te gandesti cat de dezamagiti vor fi cei care se asteapta la ceva din partea ta atunci cand tu nu vei fi acolo sa iti indeplinesti datoriile asa cum trebuie...sau poate chiar deloc. Te gandesti ce o sa te doara si cum vei depasi durerea ........

Si apoi un moment de liniste...deschizi ochii si totul e in regula ...deschizii ochi si esti in lumea ta plina cu probleme , acea lume "de jos" acea lume dificila dezamagitoare si rea. Totusi aceasta lume a decis sa iti mai dea o sansa nu tea lasat sa renunti si sa fugi de problemele tale ...ci ti-a dat singurul lucru care ti-l putea da "PUTEREA DE A CONTINUA"

Think again

2008-03-07T09:54:00.000+02:00

Probabil ca am mai spus si mai repet ca de multe ori stam si ne gandim cat de nesemnificativi sau foarte semnificativi (importanti mai pe romaneste)suntem pentru lumea in care traim .
Rationalmente de genul complexitatea lumii , a lucrurilor ce ne incojoara si incepem sa o luam razna pentru ca avem senzatia ca suntem mult prea simpli pentru lumea complicata in care traim .

Cand te gandesti cat de mic esti printre cei mari si cat de slab esti printre cei puternici incepi sa te neglijezi cu adevarat si iti pierzi adevarata valoare . Atunci incep problemele incepi sa nu te mai regasesti in tine si in ceea ce esti si te intrebi daca tot ce ai facut a avut un rost ...sau daca scopul propus de tine este unul oarecum corect indiferent de partea din care iei lucrurile .
Revino-ti ! Asta e ceea ce iti doresti... sa iti dai seama ca adevaratul strop de fericire este in lucruri mici si ca bucuriile tale pot venii din lucruri si mai de mici , la fel de nesemnificative ca si tine

Poate ca daca stam sa ne gandim bine totul este ..si se reduce numai la noi si la felul in care noi vedem lucrurile care ni se intampla. Nu ne obliga nimeni sa ne comparam cu cei puternici si cei mari si totusi noi o facem .O facem pentru ca ne dorim intradevar sa fim buni printre cei buni ,sau poate chiar mai buni decat acestia....si odata ajunsi sus ce facem?Coboram ??Cadem?? Ajungem la psihiatrie pentru ca nu facem fata "binelui" pe care il traim ?? Si ma gandesc atunci merita sa incerci sa fi cel mai bun sau sa fi doar bun printre cei buni ??

Asadar teoretic ar trebuii sa mergem printre cei slabi sa ne afirmam ca fiind buni .Dar cine ne permite sa consideram pe cineva "slab" care sunt categoriile dupa care determini un om slab ? Ar fi o josnicie ingrozitoare din partea noastra sa ne ridicam printre cei care sunt mai slabi ca noi ...sau daca nu ar fi nu am demonstra nimic. Si atunci ce e de facut??

Si uite cum din nou se reduce lumea la filozofii inutile ..timp pierdut cu ganditul...gandit ce te caracterizeaza ca fiind monoton , paranoic , prea complicat sau chiar razna pentru ca sunt ganduri care te cuceresc ... te afecteaza... te ating prea des si pot chiar sa te distruga

Senzitive words

2008-02-19T10:50:00.000+02:00

"Cand l-ai cunoscut parea un inger
Cand l-ai sarutat parea un drac
Cand te-a strans in brate....
Te-ai speriat?"Vremea unei virginitati demult trecute...virginitate demna de admiratie pentru unii si mare tampenie pentru altii. Fiind printre putinele sau multele fete care si-au "pierdut-o" intr-o seara in care au avut senzatia ca vor petrece tot restul vietii cu respectivul...respectivul a disparut la doar cateva clipe dupa act ..atat din pat cat si din viata si versurile......
Versurile au inceput sa devina triste , intunecate si pesimiste , versuri care au devenit goale negative sau pur si simplu mult prea banale pentru a fi numite versuri....Versurile au devenit durere scrisa pe hartie ...suferinta impartasita numai cu hartia si stiloul care le scriau...versuri care trezeau sentimente in unii ...admiratie in altii uneori chiar uimire pentru cei care nu ma cunoasteau asa.
"Ma uit la miile de stele
Si iti vad chipul in ele
Ma uit la ea la luna
E ca si mine...singura"

"E a doua persoana care a plecat in graba
Si care te-a lasat
Dormind singura intr-un pat.
Acum rece si gol
Atunci plin de fiori"

Versurile care acum par scoase din ceva manele de doi bani erau sentimente erau durere si totusi creatie...poate nu chiar atat de stupide si de absurde precum par ...versuri care te ajuta sa uiti si mai tarziu sa iti amintesti sau chiar sa razi ce probleme nesemnificative ai avut. Si trece timpul si dispar versurile sau apar versuri morbide si fara sens fara sentimente versuri care uimesc socheaza dor jignesc ....fara o anumita intentie . Renunti la versuri si apelezi la filozofii bazate pe intrebarii retorice .

A fi sau a nu fi ...a face au a nu face....e corect sau gresit.....e normal sau patologic....e bun sau rau....
Si uite asa evoluam

The power of ...one

2008-01-29T17:43:00.000+02:00

Gandindu-te la multe dintre lucrurile pe care le faci in viata ta ajungi la conluzia ca ai facut anumite lucruri corect sau gresit . In ce termeni definesti tu corectul sau gresitul e din nou foarte subiectiv ....te detasezi de viata ta si incerci sa te aliezi la normele si opiniile majoritatii ca sa stii ca modul in care gandesti tu e acceptabil ...si iti privesti viata din punctul de vedere al ei .Dar stand singur in camera ta iti dai seama ca in fond si la urma urmei e viata ta si nu ai nici o obligatie sa o privesti din perpectiva majorotatii

Cele bune ....cele rele ar trebuii sa te faca fericit sau trist in functie de consecintele care le au asupra ta .Dar cele bune si cele rele se reduc la corect si gresit si defapt perceperea acestui corect sau gresit te face sa fi fericit sau trist . Bineinteles ca daca vorbim de bun si de rau din nou e subiectiv pentru ca ceva e bun pentru tine si rau pentru altul . Bun si rau se reduce oare doar la efectele a ceva asupra ta sau si la efectele asupra celorlalti .Sau este bun sau rau o eticheta aplicata pentru a scuza un comportament un om un ceva....

Dar oare cum e cu calea de mijloc . Oare nu exista ceva ce sa fie si bun si rau sau ceva ce sa nu fie nici bun nici rau ceva sa fie pur si simplu"bine"? Oare nu exista nimic ceea ce sa fie corect si incorect sau sa nu fie nici corect nici incorect ceva sa fie pur si simplu "asa cum trebuie" . Probabil ca primul gand care iti trece prin cap este ca daca exista termenii atunci trebuie sa existe ceva si ca atare.

Si din nou confuzie ce e bine si ce nu e bine este "bine" sinonim cu "bun" si "rau" sinonim cu "nu e bine".Confuzia apare si la ce e asa cum trebuie si ce nu e asa cum trebuie este oare "asacum trebuie" sinonim cu "corect" si "nu asa cum trebuie " cu "gresit". Oare in ce masura termenii se suprapun .

Ramane sa iti reduci actiunile la niste simple presupozitii . Sa presupui ca ceea ce faci e corect sau gresit , bun sau rau, bine sau nu , asa cum trebuie sau nu si sa corectezi sau nu . Sa presupui ca ceea ce ti se intampla e corect sau gresit bine sau nu , bun sau rau , asa cum trebuie sau nu si sa incerci sa remediezi .

Concluzia....viata ta devine un set intreg de intrebari fara raspuns sau intrebari cu raspuns subiectiv si asta te poate deprima ...sau nu ?

What good for

2008-01-18T19:43:00.000+02:00

Probabil este unul din lucrurile care apar foarte des in mintea noastra...daca nu foarte des atunci cel putin cand avem parte de un esec . Cu toate ca se spune ca esecurile te motiveaza ma intreb in ce masura este asa.....

Esec...este esecul atunci cand nu iti iese ceva asa cum vrei tu ...sau este esec cand ceva ce planuiai de mult are alte rezultate decat cele la care te asteptai tu. Nu am timp sa caut definitii ale esecului desi ma gandesc ca pentru notiuni abstracte nu exista asaceva.....

Ma intreb de cate ori iti trece prin cap gandul ca ai putea sa ai mai mult calitativ ...si tu nu reusesti sa scapi de dependenta pe care o ai fata de cantitativul pe care il primesti .Ma intreb de cate ori iti trece prin cap gandul ca eforturile pe care le depui nu sunt apreciate de nimeni sau cei care apreciaza nu apreciaza valoarea lor adevarata .Ma intreb.....si viata mea devine o filozofie intreaga... care este rostul meu ....care este rostul meu

Cum e sa crezi ca sti ce faci ca faci bine ce faci si mai si muncesti foarte mult la ceea ce faci si nu iese asa cum vrei? E dezamagitor nu ?Egreu sa vezi cum ceva ce ai construit prin atata efort si atat timp se destrama intr-o clipita....si nu oricum ...in fata ochilor tai .....iar tu ....tu trebuie sa stai si sa rabzi durerea pe care o simti atunci cand nu poti intervenii cu nimic ....vezi cum bucata...cu bucata...cu bucata....incet sau repede se destrama........ce tare doare

Rapiditatea ....rapiditatea e de multe ori cauza esecului....fenomenul e mult prea rapid pentru tine ....pe cand iti dai seama ce se inatmpla cu tine e prea tarziu. E ca si cum atunci cand cineva intra brusc in viata ta iti ofera cateva clipe de placere . Il conduci la plecare ca sa fi sigur ca ajunge bine. Ajungi acasa si iti dai seama ca lipseste ...iti dai seama ca era acolo acum cateva minute si ai fi vrut sa spui mai multe sau sa faci mai multe. Si te-ai uitat cum a plecat ...sau nici macar asta nu ai facut-o . Ups....cred ca de data asta tu cu mana ta ai distrus ce ai muncit.....

E oare pierderea unei sanse de a fi fericit un esec............

Were do we people make mistakes

2007-12-30T15:33:00.000+02:00

De multe ori in viata ne aflam in fata unor situatii care ne aduc stropul de fericire de care avem nevoie pentru a putea continua cu ceea ce avem de facut . De multe ori o persoana , un zambet , un sex , o betie , un dans , un striptease , o bataie , o masturbare iti da o putere pe care nu ti-ai fi imaginat ca ti-o poate oferi nici macar 1 zi intreaga de liniste .

Problema e ca toate aceste acte sunt intr-o maniera sau alta imorale in unele state poate chiar ilegale si tu trebuie sa te infrunti cu multe prejudecati daca faci asaceva . Si atunci cand te mai alegi cu o mustrare te intrebi daca te incadrezi la partea de oameni normali ai aceste lumi sau anormali. Iar acest tip de gandire creaza intradevar o problema pentru tine mai ales daca nu te poti oprii din aceste ganduri .

Scuza pentru acest comportament se gaseste oricand . Fie ca persoana respectiva e incuiata la cap sau fie ca persoana respectiva nu te intelege sau fie ca persoana respectiva e prea subiectiva sau pur si simplu proasta .

Dar oare cine greseste ?Persoana care te cearta pentru ca te judeca in loc sa te inteleaga sau tu pentru ca adopti un comportament de care esti constient ca e incorect si imoral . De cate ori stand in propria ta mizerie ti-ai dat seama cat de murdara e viata ta? De cate ori te-ai uitat in oglinda si te-ai intrebat de ce am facut asta ? Si raspunsul vine simplu , rapid si instantaneu :"pentru ca imi place" "pentru ca m-am simtit bine" "pentru ca asa mi-a venit" "pentru ca si asa nu trebuie sa dau socoteala la nimeni "

Oare chiar asa de simpla e viata ? Daca chiar ne simtim bine si ne umplem de energie facand lucruri imorale oare nu ......gresim......oare nu suntem egoisti ......ma intreb in ce masura suntem de acord cu mustrarea celorlalti cu etichetarea celorlalti cand facem ceva imoral . Si cel mai important....ma intreb in ce masura judecam noi mai putin sau mai iertator acelasi comportament imoral ca al nostru facut de altii????

Just some thoughts

2007-12-20T19:24:00.000+02:00

Ciudat cum unii dintre noi avem senzatia sa stim tot ceea ce cred altii. Ciudati cum asteptam multumirii pentru fiecare lucru care il facem . Ciudat cum ne intristeaza si ne deprima fiecare esec , desi esecul de multe ori e prima treapta spre succes . Ciudat cum ai sentimentul ca sti cine esti unde esti si ce rol ai dar nu te simti bine pentru ca rolul nu e asa cum l-ai imaginat tu . Ciudat cum intr-un singur moment iti poti amintii toate gandurile stupide care iti trec prin cap

In final totul se rezuma la a traii , a percepe , a simtii si a fi . Ati spune ca sunt asemanatoare dar nu sunt .
Traim pentru ca suntem daca nu am fi nu am putea traii . Percepem pentru ca simtim daca nu am simtii nu am putea percepe .

Suntem... de ce suntem ? Teoretic fiecare avem un scop in lumea asta un rol in lumea asta. Ce se intampla cu cei devianti , cu cei pe care noi ii numin "anormali" ?De unde pana unde e limita intre deviant si anormal ?Sunt oare acestia pe lume cu scopul de a ne servii celorlalti drept subiect de studiu? Oau ce etichetare asaceva nu se poate spune deloc . Suntem pentru a traii ! Traim fiecare in mod diferit definim in mod diferit termenul de a "traii" . Traim ca sa ce ?De ce traim......

Simtim...de ce simtim ?Teoretic ca sa supravietuim ....sa ne ferim de rau si sa tragem spre bine . Ce se intampla cand nu suntem constienti de ceea ce simtim ?Cand ne dam seama ca cel care credeam ca simte intr-un fel se dovedeste a fi cu totul altfel ?Simtim ca sa percepem! Ca sa percepem realitatea in care traim ,sa percepem realitatea in care traiesc altii , sa percepem ce se intampla in jurul nostru ...si totusi nu e suficient sa supravietuim atunci ....De ce percepem......

Aceasta nu e o gandire sinucigasa si nici depresiva ci doar o cautare de explicatii a unor elemente care de multe ori ridica o dilema ....sau care pur si simplu uneori nu reprezinta nimic .

Leaving

2007-12-03T14:25:00.000+02:00

Saptamana trecuta sau acum 2 saptamani nu mai stiu exact cand am fost jefuita si mi-au furat legitimatia...spre norocul meu am plecat a doua zi la gara si am gasit-o . Iar acum cateva zile sa intamplat ceva ce m-a pus pe ganduri .

Pierderea cuiva poate fi de mai multe feluri .....poti sa pierzi definitiv pe cineva sau cineva poate pleca din viata ta . Suna la fel dar la ce ma gandesc eu e total diferit . Poti sa pierzi definitiv pe cineva ...cati dintre noi nu am intalnit fenomenul mortii ...in care ne-am dus la mormantul cuiva si am plans ca l-am pierdut(ce egoisti suntem) . Cineva poate pleca din viata ta adica nu mai sta in apropierea ta nu mai apeleaza la tine nu se mai intereseaza de tine ...acesta este insa un caz fericit pentru ca drumul acestei persoane poate duce din nou la tine . Motivele plecarii cuiva din viata noastra nu sunt de discutat pentru ca sunt foarte multe(cu multi de ooooooo) si nu au rost .

In ambele situatii de pierdere plangem ....sau ne inchidem in noi ....sau cadem in depresie...depinde in functie de rezistenta la stres a fiecaruia ....Pentru ca o pierdere creaza stres asta o stim cu totii. Dar oare de ce plangem ? Spuneam mai sus ca suntem egoisti . E si aceasta o interpretare nu ?

Suntem egoisti pentru ca cel care a murit nu mai e langa noi sa ne ajute , sa ne sprijine , sa ne faca probleme sau sa ne bata la cap cu ideile lor invechite . Si stam si plangem cand stim ca nu putem schimba nimic (si din nou egoism nu pot sa fac nimic sa te trezesti)."Trezeste-te ca am nevoie de tine"...."trezeste-te ce ma fac fara tine"..."of Doamne cu ce am sa il inmormantez acum ca nu am un leu" ... "ce bine ca a murit decat sa se tot chinuie cineva cu el" sunt texte care se aud in asemenea momente . In cartea lui Egan (The Skilled Helper) scrie ca utilizarea persoanei I denota egoism . Trageti concluziile .

Plecarea cuiva din viata ta este un lucru care de multe ori ridica sentimente diferite : ura , mila , fericire , durere , dorinta de razbunare.....Faptul ca cineva pleaca din viata noastra ne poate afecta sau ne poate lasa chiar rece dar indiferent de asta si aici apare o tenta de egoism . "Ce bine ca am scapat de ea/el" "Si asa m-am obisnuit cu prezenta lui/ei ce ma fac?" "si cu cine mai fac dragoste" "si cine ma mai asculta" "cine imi mai aduce cadou de ziua indragostilor" "cine imi spune zilnic ca sunt cea mai frumoasa" "cine ma ajuta sa trec peste probleme" . Egoism din nou

Daca nu ne-am deprima pt ca suntem egoisti am sti ca cei care sunt morti probabil sunt intr-un loc mai bun (indiferent ce religie avem sau suntem atei)
Ca cel care pleaca nu trebuie sa dispara din viata noastra ci doar sa nu mai fie asa profund implicat in ea ca inainte . Ca viata noastra nu depinde de intrarea sau iesirea cuiva din ea ci de cum o organizam noi . Poate daca am lasa lucrurile asa cum sunt intr-o zi cei ce pleaca se intorc pentru ca au nevoie de noi.

Pentru cei care au o parere diferita nu va revoltati prea tare pe cele scrise aici

Puritate....Perfectiune...

2007-11-26T20:05:00.000+02:00

Cateva zile au trecut din nou in care am avut ocazia sa vad anumite lucruri pe care nu credeam ca le cunosc . Am reusit sa imi dau seama ca multe dintre lucrurile pe care le consideram inexistente sunt defapt doar nishte lucruri subiective in viata fiecaruia .

Perfectiunea....incep cu asta pentru ca cineva mi-a spus ca el cauta o femeie perfecta care sa fie model ....Dar mai apoi sa contrazis zicand ca nu numai sa arate bine conteaza si nu mai stia ce vrea ..Avand o discutie mai serioasa cu el mi-am dat seama ca nu stie ce vrea .Numeste perfecta o femeie care mie mi se parea un nimeni .Atunci mi-am dat seama ca perfectiunea e ceva subiectiv sau poate chiar nu exista . Pentru ca perfectul este pentru fiecare ceva ce nu poate atinge ...cel putin ceea ce crede ca nu poate atinge.Daca reuseste sa il obtina fie isi da seama ca nu e ceea ce a crezut fie nu il apreciaza ca fiind ceva perfect .

Puritate...ce e si asta .....facand baie si stand in propria mea mizerie mi-am dat seama cat de murdara e viata mea pe care eu tineam neaparta sa o numesc pura . Decand e pura o viata in care te arunci la picioarele altuia numai ca sa fi laudat si apreciat . Sa auzi ceva ce sti deja . Cand te simti dorita si iubita cateva minute si intr-o secunda cu un cuvant gresit se distruge tot . Un act gresit care sti ca e gresit si totusi il faci numai pentru ca sa iti creasca stima de sine . ..dar tu insisti ca esti un om pur ...ce e pur....

Iesind din dush ma cuibaresc pe o terasa rece intr-o ploaie torentiala. E superb sa stai in ploaie sa vorbesti singura despre problemele tale ca sa te calmezi ca sa le poti analiza . E superb sa stai in ploaie sa vorbesti singura gandindu-te daca esti filozof sau nebun

Shhhhh....

2007-11-20T11:09:00.000+02:00

Linistea de multe ori are efecte asupra oamenilor ...care sunt efectele ei depind de cine e persoana care nu iti mai spune nimic sau de ce tace persoana respectiva sau si linistea din jurul nostru .

E interesant ca atunci cand te astepti ca cineva sa reactioneze la sentimentele tale acesta tace ,pur si simplu te ignora , asta te doare pentru ca ai senzatia ca nu esti important pentru el sau ea. De aici pornesc multe certuri utile sau inutile....E foarte important sa iti dai seama de consecinte inainte sa faci crize de gelozie din cauza tacerii .Altfel pierzi persoane foarte dragi tie..Eu nu mi-am dat seama si am pierdut.Peste pierdere am trecut nu o data ci de mai multe ori si acum cand patesc acelasi lucru cu cineva incep sa inteleg cum e ...

Dar nu aceasta e linistea de care vorbesc pe langa aceasta mai e o liniste care semnifica pac . Cum ar fi linistea dupa o cearta care e primul pas spre o impacare dulce . Dar in special acea liniste care te face sa iti deschizi ochi si sa simti ca plutesti sa vezi doar partea buna a lucrurilor sau sa vezi ca ceea ce e rau nici nu e chiar asa rau cum iti imagineai .

Am intalnit ieri intr-o zi de luni , renumita pentru galagie si stres , acea liniste care te ajuta sa te simti usurat ...sa te simti fericit ca esti ...acea liniste care iti reincarca bateriile atat de tare incat simti ca faci fata la un an intreg de stres .....desi nu ai dormit in ultimele 4 zile decat 10 ore .......Acea liniste pe care ar trebuii sa ne-o acordam zilnic si am fi oameni mult mai calmi mult mai linistiti si mult mai sociabili , nu rigizi si indiferenti cum sunt altii .
Cati dintre noi am stat vreodata sa admiram linistea...am admirat peisaje , oameni , realizari , constructi , arta ....dar nu reusim sa admiram un strop de liniste .....oare de ce?....Oare nu o avem....Oare nu ne dam seama....Oare o cautam si nu o gasim....ia uite aici
Shhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh.......................liniste

The sense of nature

2007-11-18T10:23:00.000+02:00

La un impuls rapid am acceptat să particip la aplicare de chestionare referitoare la sănătate asta ştiind că am de plecat in Bistriţa ....m-am trezit la realitate când în mâna mea erau chestionare care trebuiau aplicate pe Nimigea....un sătuc în apropiere de Beclean spre Ilva Mica(nici eu nu ştiu ce şi cum , scriu directiile trenurilor pe care le schimbasem)
Sper ghinionul unora dintre cei care ma cunosc nu am adormit pe nici un tren si am ajuns la destinaţie......o gară...gară? ...4ziduri de beton ...cu câteva geamuri...şi puţină căldură de care am beneficiat doar pentru că am fost simpatice cfr-stului de acolo .
Eram şocată şi mă gândeam ce fel de oameni voi întâlni...dar nu atat de şocata ca Nico....nu asta e important pentru că am avut noroc cu oamenii si m-am intalnit si cu un viitor europarlamentar care m-a văzut îngheţată de frig şi a spus că mă primeste la el oricând(iar eu eram şocată că sunt intr-o stare deplorabilă si el şi acum se gândeşte numai la propriai reclamă) . După aplicarea chestionarelor(cateva nu toate) am rămas făra clienţi . ....
Stand acolo aşa îngheţată frecându-mi degetele şi blestemând clipa în care mi-am lasat manuşile acasă mă gândeam la ultimele lucruri petrecute în viaţa mea ...si îmi dădusem seama că nici nu e asa tristă...realizasem în sfârşit ceea ce toţi din jurul meu incercau sa imi zică şi anume ca NU E SFÂRŞITUL LUMII DACĂ TE PARĂSEŞTE UN BĂIAT CARE PĂREA A FI MAREA TA IUBIRE
Am ridicat privirea spre o lună ascunsă dupa un norişor mic si negru....şi vedeam cum iese de sub norişor şi imi ziceam "aşa aşa Adela nu te mai ascunde după un nor negru că iţi pierzi strălucirea şi plus nu vezi ce mic e..."
Ma gândeam ce norocoasă sunt că mi-am dat seama de ce greseală fac înainte să imi distrug viitorul pentru o simplă decepţie......
Drumul sper casa de 3 ore si 3 schimbaturi de tren fusese cea mai scurtă perioadă din viata mea si când mi-am deschis ochii dimineaţa am inspirat adânc şi am mulţumit impulsului meu de a pleca pentru că dacă nu rămâneam aceiaşi frustrată ,"urâcioasă" cum zice Nico .
Ma duc să fac un dush să spăl resturile de tristeţe si amintiri de pe mine şi de mâine la treabă

Ciudati

2007-11-16T23:28:00.000+02:00

Avand una din zilele mai putin norocoase in care afli vesti care te dor sau chiar te doboara m-am pus la discutii cu un ex boyfriend care s-a dovedit a fi devenit cu totul altul decat cel care credeam eu ca era .
Trecand asa de la subiect la subiect am discutat despre ciudati si de faptul ca in oras la mine el se simte ca fiind catalogat un ciudat....De ce va intreabati voi ei bine pentru ce este foarte matur pentru varsta lui . Trecand peste teoriile freudiene si piagiste ale dezvoltarii baiatul acesta ma uimit cat de matur si de "selfresponsable" este .
Ce a fost asa uimitor in toata discutia a fost ca m-a facut sa imi aduc aminte ca atunci cand un om se simte ciudat intre ceilalti trebuie sa se gandeasca ca nimeni nu e normal sau anormal acestia sunt doar niste termeni biologici folositi in sistemul medical si nici acolo nu au definitii bine limitate si incontestabile .
Noi traim pe baza instinctelor ... ne dezvoltam in cadrul societatii unde fiecare individ e caracterizat de unicitate si originalitate inclusiv atunci cand copiaza imita sau e molipsit cu un anumit comportament . Instincte care tocmai acestei originalitatii sunt foarte diferite asadar atunci cand instinctele diferite se inatalnesc noi reactionam la ele:fie prin alienarea la ele fie prin respingerea lor , ignorarea lor , prostestarea impotriva lor , sau pasivitatea la adresa lor . Dar odata analizandune comportamentul ajungem la concluzia ca avem aceleasi instincte ca cei majoritari din jurul nostru si ne simtim normali sau avem instincte diferite fata de cei majoritari si ne simtitm fie ciudati fie anormali fie respinsi fie nelalocul nostru .

It's been a long time

2007-11-16T17:05:00.000+02:00

A cam trecut ceva vreme de cand nu am mai scris ...ideea este ca de multe ori ajungi acasa obosit si iti dai seama ca nu mai ai chef deloc sa iti mai rascolesti amintirel groaznice din cadrul zilei si te pui la somn in speranta ca maine e o noua zi .

Una dintre cele mai mari suparari ale mele in ultima vreme fusese faptul ca iubitul meu decise sa ne despartim pentru ca nu facea fata distantei . Nu ma deranja faptul ca se termina atat cat ma deranja faptul ca o scuza mai jalnica de atat nu putea sa gaseasca . De ce scuza ...deoarece atunci cand ne-am cuplat si am spus ca relatia nu va rezista distantei m-a intrebat ca de ce trag inapoi .
Ei bine nu vorbim de visele destramate de a avea un viitor cu el si de toate favorurile facute , nu mai vorbim nici de faptul ca partidele de amor fierbinti , rapide sau plictisitoare vor lipsi din viata mea dar conteaza mult gestul...sa scoti pe cineva din viata ta doar asa.
In fine sa zicem ca a trecut si asta am fost la medic si rezultatele mele nu spuneau nimic ce trebuia sa ma sperie eram sigura de diagnosticul pe care l-am primit . Ma bucuram ca in fond si la urma urmei eram libera ...eram ca o pasare si daca pateam ceva nu trebuia sa ma ingrijorez ca va suferii si el( desi ma indoiesc ca ar fi suferit) .
Am invatat sa las trecutul in urma acolo unde e si sa nu mai rascolesc din trecut pentru ca adun numai mizerii ....si sufar pentru ca am iluzia de a corecta ceva ce sa nascut gresit .

Maine am de plecat la cativa buuuuni km de Cluj pentru a face o minicercetare si asta imi va da putere sa vad daca voi rezista la ceea ce imi propun . Pentru ca urmeaza o etapa mai importanta stay in touch pentru ca am sa dau raportul

Back

2007-09-07T20:19:00.000+03:00

Trecuse mai multa vreme de cand nu am scris si s-au intamplat multe in timp destul de scurt.A venit acasa Catalin bineinteles ca surpriza ia fost stricata pentru ca altfel nu eram noi:) dar a fost super.In momentul in care el a venit acasa am plecat cu el si ai lui intr-un loc plin de pace de frumusete si de simplitate ..ma miram de ce ma simteam atat de bine in acel loc...si altii de ce se simteau deranjati de chestii care eu nici nu le bagam in seama (nu dau detalii sunt nimicuri).
Venisera si neamurile mele si ma simteam atat de bine dupa un timp atat de lung petrecut singura (locuiam singura , imi era dooooor de cata, eram doar eu si agitatia din jurul meu ) acum ma vedeam inconjurata de atatia oameni care tineau la mine ..care se bucurau de prezenta mea...persoane de care stiam ca desi nu eram in centrul atentiei stiau ceea ce pot eu sa fac ...ceea ce eu sunt capabila sa realizez oameni ..care ...stiau ca eu pot...si credeau in asta....in fine pe ei nu i-am dezamagit atat de tare cat eram dezamagita de mine insami pentru ca imi propusem sa maresc nota unui examen la 10 si nu am reusit decat 9 ..persoanele din jurul meu erau fericite ca am reusit atat mai putin Catalin care stia ca pot mai mult....
Azi am avut parte de o zi intreaga petrecuta in compania celui mai dulce om de pe aceasta lume...am plutit toata ziua pe un nor..pana cand la un moment dat ...pusa in fata unei situatii fara iesire ...fara solutie in ochii mei se stricase tot ...plecase toata bunadispozie..toate veselia..si tot ce realizase Catalin in aceasta zi .Ei bine cam atat am ramas doar cu gustul amar acum gandindu-ma cat de simple sunt unele lucruri si cat de frumoase si inacelasi timp dureroase ...aveam in mana un trandafir si il tineam de tepi...dar durerea imi era amortita de parfumul ei ...si tot parfumul ei imi dadea puterea sa iau degetul de pe tep si sa il mut altundeva..sunt curioasa unde voi prinde trandafirul data viioare.

Sunt o nemultumita si o egoista

2007-08-28T21:05:00.000+03:00

Astazi avusem o zi atat de plina ma gandeam la tot ce se intampla in viata mea.Mi-am dat seama ca viata imi oferise mai mult decat mi-am dorit vreodata.Aveam un iubit care era tot ceea ce mi-am dorit vreodata.Intrasem la o facultate in Cluj lucru la care pe vremea liceului nici nu visam...ba chiar si in momentul in care mi-am depus dosarul la facultate eram ferm convinsa ca acolo e ceva prea bun pentru mine...am intrat la facultate...a fost cea mai fericita zi din viata mea.
Pe vremea liceului stateam si ma gandeam ca toti cei care stau in Targu Mures in chirie sunt doar acei bogatani care au marile averi si sunt copii de patroni ....am fost nevoita sa stau in gazda la o gazda nesuferita si ultimul lucru pe care il doream in viata mea era sa ma mut de acolo si sa am un loc unde sa am teritoriul meu ...locul meu in firgider...si o camera unde toata lumea sa ma lase in pace.Lucrurile s-au aranjat in asa fel incat mi-am schimbat gazda ..care la scurt timp dupa murise...aveam un intreg apartament de doua camere singura pentru mine...si mi-a placut foarte tare sa fie asa(dar totusi pentru anul urmator mi-am luat niste colegi de apartament pentru ca erau prea mari cheltuielile).Ia te uita ce bine a mers totul
Cand eram micuta micuta visam mereu sa muncesc intr-un birou unde sa mi se aduca niste acte si sa trebuiasca sa le scriu in calculator...cu toate ca am avut si cateva regrete cand a trebuit sa fac practica nu mai fusese loc acolo unde trebuia si m-au pus la administratie publica exact asta faceam treceam actele in calculator
Venind azi pe drum de la prietena fratelui meu ma gandeam cata pace are orasul meu si ma gandeam ca toate visele mele s-au realizat si nu doar s-au realizat ci au iesit mai bine decat as fi visat vreodata.
Incercam sa ma gandesc ca sunt o persoana buna sau rea si ma vedeam ca un om egoist pentru ca niciodata nu eram multumit ...mereu vroiam mai mult ...mereu am incercat sa fac lucrurile sa fie mai bine decat cat erau ...asa au si iesit ..dar ma intrebam oare e corect asa...oare nu sunt prea egoista ..oare nu se intampla prea multe bune in viata mea.
Pe tot drumul ma gandeam la Catalin si ca e tot ceea ce mi-amk dorit si tot ceea ce am visat se comporta cu mine asa cum am visat eu sa fie un baiat.Totusi imi era teama sa nu il pierd si nu ma implicam de teama sa nu fiu ranita...imi reproseaza mereu ca de ce nu ma las dusa de val...de ce nu sunt asa cum eram acum un an jumate.Discutasem aceasta problema in drum spre casa ieri pe autobuz cu Imola si ea mi-a spus "Tie frica sa nu te insele dar ce te faci daca pe urma gaseste o fata care sa se lase dusa de val si iti va reprosa ca ea se lasa dusa de val si de aceea imi place mai mult decat de tine".
Cu gandurile astea inchei gandurile mele de azi si ma gandesc ca data viitoare cand ma duc sa ma plimb imi iau un notes la mine si un pix ca daca imi vine ceva in minte sa trec ca pe urma intr-o zi sa pot sa urmaresc ce mia trecut prin cap mergand pe strada

O ora din viata noastra

2007-08-27T22:51:00.000+03:00

Azi am avut o discutie cu parinti mei despre ceea ce inseamna timpul.Primisem o replica de genul...de ce iti place tie sa pierzi vremea...de ce nu faci ceva care sa sti ca iti aduce castiguri sau sa stii ca ceea ce ai facut e util pentru ceva.
Toata discutia a pornit de la faptul ca am facut practica si pe adeverintaw mi-au scris ceva si nu pot sa o predau facultatii pentru ca nu are legatura cu domeniul meu de activitate.

Ma gandeam ca pierdusem trei saptamani din viata mea ...dar mai apoi ma gandeam ca am invatat ceva util in timpul asta si ca m-am simtit bine in tot acel timp si ca am invatat ce greu e sa comunici cu oameni satui de atata umblat.
In asteptarea trecerii timpului sa vina acasa iubitul meu am ajutat niste persoane care aveau nevoie de ajutorul meu si trecuse timpul in asa fel incat sa nu imi dau seama cat de mult imi lipseste iubitul meu.
Ajunsa acasa si plimbandu-ma pe strazi ma gandeam ca si acele trei ore petrecute pe autobuz pentru a veni sunt pierdere de vreme ...sau timpul in care stau toata ziua si lenevesc...ca daca as sta sa analizez binee ceea ce fac ...nimic nu are rost ...si in acelasi timp totul are rost.
Ideea e ca puteam si pot sa fac multe lucruri intr-o ra fie ele bune sau rele si ca timpul zboara fie ca se inatmpla ceva bun ceva rau ceva cumplit...timpul nu iarta
In drum spre casa plina de amintiri stupide de liceu ...ma gandeam ca ce bine a fost cand eram asa si ce bine era cand totul era altfel...imi dadusem seama ca erau multe lucruri care le aveam clar in minteam mea...si ca erau multe lucruri care habar nu aveam ce sunt si de ce ma preocupa..ca aveam planuri de viitor..ca aveam vise..dar si ca erau destul de putine lucrurile stabile in viata mea..si ca toate aceste lucruri sau petrecut in timp..timp care a trecut cu sau fara voia mea...timp care ma schimbat.
Cu aceste ganduri mi-am imbratisat ursuletul...ravnind la niste clipe de copilarie...asa pure ..asa simple asa dulci....si m-am pus la somn
Good night everyone

Alittle bit of the past

2007-08-19T17:49:00.001+03:00

Fusesem plecata la bunici pentru cateva zile de aceea nu am scris .Avand in vedere ca nu am mai petrecut timp acolo de mai mult de un an am fost foarte fericita ca ma duc.Odata ajunsa acolo m-am intalnit cu prieteni ..prieteni care in general sunt egali cu o amintire...m-am intalnit cu atatea persoane incat amintirile m-au coplesit.Uluita de atatea sentimente am ajuns la concluzia ca ceea ce nu te distruge te intareste.

Am iesit la o plimbare pe malul muresului sa imi amintesc de acele zile si fusese atat de dragut.In momentul in care mi-am bagat piciorusele in apa am simtit ca ma trece un fior rece ...ma gandeam cat de bolnav poate fi Alex (cel mai bun prieten al meu)ca face baie in apa asta rece am..am inchis ochi si asa cum batea vantul si auzeam apa mi-am dat seama ca am crescut ca nu mai sunt acel copil cu acele vise.Alex s-a uitat la mine ...incepusem sa ma acomodez cu revenirea la copilaria mea si am zis "what th hell cine stie cand mai am ocazia sa mai fiu copil"am fugit pe mal m-am dezbracat si am sarit in apa (apa care era rece apa care era murdara ..dar era ceva ce ma reprezenta)

Obisnuita cu viata plina de trafic obisnuita cu stranduri cu apa curata si incalzita constienta de faptul ca atunci cand ies din apa ma asteapto fie o cistita fie o aprindere de plaman reusisem sa fug pentru o ora de lumea mea.
Am iesit din apa si apa era mult mai murdara decat cand ma bagasem in ea ii spusesem la Alex ca "ai vazut ce murdari suntem " si ma simteam atat de usurata.In drum spre casa ma uitam la iarba ...savuram mirosul de fan....adunam flori ....Doamne cata simplitate ....cata liniste era acolo ...si totul era atat de simplu viata se reducea doar la a fi traita la nimik altceva.Am ajuns acasa am iesit la distractie cu cei din sat si apoi urma sa mergem acasa ne-a venit ideea nebuna(mie si lui Alex)sa mergem acum pe malul muresului .Oau...nu am cuvinte ..daca ati sti cata pace era acolo cat de frumos era cand stateai sa asculti apa cum curge si vantul cum bate si frica pe care o simti ca vine vreo soparla si se urca pe tine sau vine vreun arici sau orice altceva si te sperii..dar astea toate nu contau....imi era doar dor de iubitul meu si asta m-a intristat putin ...dar eram cu cel mai bun prieten al meu intr-un peisaj suberb...deasupra un cer limpebe si plin de stele ...si apa ....

Se poate ca daca as traii acolo zi de zi nu as observa acestea dar pentru mine a fost o relaxare extraordinara si asa de odihnita ma simt ajunsa acasa dar ma intreb daca am suficienta putere sa iau totul de la inceput....

something about me

2007-08-17T23:03:00.000+03:00

De multe ori ma gandesc cum sa ma prezint ei bine in fond si la urma urmei pornesc cu ceva de genul :"sunt o fata ca oricare alta cu visele ei cu dorintele ei si cu dezamagirile ei".Dar pe zi ce trece imi dau seama ca oameni actioneaza diferit in functie de situatie si de personalitate.Si lasand modestia la o parte imi dau seama ca am un mod foarte original de a reactiona la anumite lucruri la anumite intamplari din viata mea.De multe ori se intampla ca lucrurile sa iasa mult mai bine de cat imi imaginasem vreodata iar alteori lucrurile ies atat de rau incat ore in sir stau si caut care a fost greseala ..uneori gasesc raspunsul alteori nu.Vor fi unele ganduri care vor parea ca sunt stupide ,vor fi idei care nu vor avea ordine, vor fi lucruri care o sa para aberatii dar asta vreau sa scriu tot ce imi trece prin cap